despre acestea nu am mai spus de Ottilia Ardeleanu

în fiecare seară mă încui într-o cameră de cristal
rulez aripi de fluturi şi le înmoi în lichidul albastru
picur semn cu semn până ce se aude numai susurul
fiecare venit îşi lasă hainele pe celălalt mal
se scaldă în cuvinte cu veselia copilăriei
oameni în toată firea

fericită fac tot soiul de origami cu metafore
le dau drumul alegoric la vale
ei prind ce le place studiază şi pleacă altfel

un şoricel intră ca într-un sac de nuci
mă şi amuză cu mustăţile lui
aş putea scrie un roman
despre

(2 iunie 2011)

am rămas de Ottilia Ardeleanu

când am deschis fereastra
prima dată în seara lăsată
pe gânduri
chiar pe glaful dinspre
grădina de stele
luna părea un instrument
de ciupit

o mână divină
pe lângă coarde

le-a atins din mers
ele s-au legănat vesel
într-o chemare ca un ecou

Dumnezeu s-a oprit
creştineşte
m-a privit în semn de
cruce

nu m-am împotrivit
am intrat fără teamă
ciobanul cu oile mi-a insuflat doar
un acord

iar eu am rămas
cel puţin pentru
o melodie

(28 mai 2011)

biografie de Ottilia Ardeleanu

(minimă)

nu am să spun
nici că am intrat în primii 7
la liceu
nici că am luat bacu
nici că l-am luat cu 10
nici că am făcut
una dintre cele mai
grele facultăţi
nici că am cel mai breaz
master

doar atât
am rămas repetentă în viaţă şi
nu mai există o a doua
sesiune

(23 august 2011)

o zi de Ottilia Ardeleanu

respiraţie caldă ral de soare zăbrele verzi
gâturi de trandafiri zgâiţi castani aprinşi
vântul căznind să sufle prin nările unui grifon
trecători cenuşii plutire gânduri în traversare
lovituri de realitate afişe pistruii dimineţii
întâlniri plate eu voi toţi cicatrici la vedere
însemnări resemnări
umblet de singurătate cer presărat cu ochi trişti
atingeri respingeri zbor între toate zbor
spargeri de armonie rezistenţă de lemn
mâna poemele sacrificiul cuvintelor
umplerea nimicului tăceri de plumb
neînţelegeri prelegeri
răsucire pe fusul timpului
căderea în plictis fixaţie
greierul telefonic o mulţumire imanentă
fluturi de fier prin uşi
paşi în step drumul macii în piept dorinţe
trepte praguri suflet căldură buze
contopire

(27 mai 2011)

ofertă aniversară de Ottilia Ardeleanu

în loc să scrii poezie care
să fim serioşi
la ce anume foloseşte
mai bine completezi un formular două
cu unul sau mai multe visuri
stabileşti o rată
pe un termen
fix
pe măsura posibilităţilor
Cineva îţi asigură viaţa
pune ipotecă pe trupul tău
ai de ales între iubire maşină casă
ori o excursie prin lume
prin lumea ta
merg şi drepturile
de autor
plata e măsurabilă
cu infinitul
de nevoi

(23 august 2011)

 

universul poate fi atâta de Ottilia Ardeleanu

lumea ei este
din tot ce mai poate îngriji cu mâinile

cândva nişte oameni o urmăreau ca pe o lumină
îşi cumpăneau mersul după tactul cuvintelor sale
treceau pe sub privirea ei ca pe sub masa sfântă

avea mereu în sân un fel de bunătate
cu ea astâmpăra neajunsurile

Dumnezeu venea adesea
şi îi lăsa multă îngăduinţă

este atât de măruntă încât
într-o zi am să o caut într-un bob
de tămâie

ştia de pe atunci
să treacă

(26 mai 2011)

nimic din ce ştiam de Ottilia Ardeleanu

de fiecare dată când mă întorc
în apartamentul meu totul mi se pare schimbat
sunt altcineva
niciun obiect nu-şi mai află locul în imaginaţia mea clătinată

îmi cresc altfel de rădăcini
ale altcuiva instalat în mine
ca în canapeaua de la fereastră prin care
chiar cerul a îndrăznit să se tulbure
deasupra trecătorilor neobişnuiţi

orice lucru atins de privirea mea se retrage în el
aş pipăi zadarnic acele contururi
le-aş pierde nedumerită
printre degete

dar cum o să procedez cu aceste cuvinte
care dintr-odată
îmi par false mate disonante
şi nici nu sunt sigură că-mi aparţin

m-am rătăcit într-o lume deformată
totul îmi e străin aici

oamenii se prăbuşesc

(25 mai 2011)

cu el nu te pui. e în stare… de Ottilia Ardeleanu

se tăvăleşte pe parchet
prin carnea ta genunchii mei şi encefal

cotrobăie în disperarea celuilalt
hoţul de suflete

se satisface psihic
în timp ce noi
ne umplem de el
şi ne vărsăm reciproc
într-un fel de
îmbrăţişare
fără rost

sfâşie hainele
pe măsura trupurilor noastre
aflate în căderea din fiinţă
obositor de lentă

până când

vom înţelege că viaţa nu este dată
cu fericire
că mucegaiul vine dinlăuntru şi
trebuie să facem curăţenie

să nu mai existe aburi
între noi

(23 mai 2011)

noapte albă de Ottilia Ardeleanu

ne-am văzut şi timpul s-a spart în fragmente
ai călcat stropind trecătorii care
s-au împrăştiat printr-o minune

nu putea să fie totul de sticlă
din moment ce
ne ciocniserăm atomic
scăpasem paharul şi vinul
îşi răsturnase culoarea
peste chipul meu

aşa de puternic era sentimentul încât
o maşină de epocă s-a contorsionat când
s-a lovit de tine

m-am speriat vitrina s-a făcut zob ca timpul
eram doi oameni ciobiţi
din cioburile noastre păsări de cuarţ
trebuia să ne întregim

câtă vreme stăruiam într-un sărut iluzoriu
mă urmăreai descompunându-mă
în aroma unei priviri cât o

(20 mai 2011)

copilul de NEPAL de Ottilia Ardeleanu

oricât aş vrea să privesc în ochii acestui copil
nu mă lasă fericirea
din curburile perfecte
saltă licurici pe corola unui
zâmbet

vioi
până în coşul pieptului

mă tem să nu le stric jocul
cu simpla prezenţă

(20 mai 2011)