Dumnezeu a venit la mine la uşă
mi-a cerut un pahar cu apă şi n-am avut
credeţi-mă nu mai puteam de ruşine
şi i-am zis Băi Tată Apa de la Tine e
pe bani şi câteodată nu e că
e campanie fură ăştia ca să ne-o vândă
pentru un vot iar noi ne rugăm
să plângi să strângem Lacrimile în găleţi
să ne spălăm de păcatele noastre şi ale lor mai
ales
şi pe urmă tot eu
Doamne stai cu mine în hainele astea
de-o veşnicie până
uite ce îndrăcit
plouă
Ottilia Ardeleanu
(21 mai 2012)
and… for me this:
“My ideas usually come not at my desk writing but in the midst of living.” – Anais Nin
cele mai frumoase coarne
sunt de berbec în chip de
femeie neînţeleasă
cu orgoliul ascuţit în
sentimentele celorlalţi
le place să stea pe margine
să exclame ce frumos când
sar scântei şi vâlvătaia
cuprinde inelele de lână
ochi de jăratec mugete aţâţate
se sting după o vreme vezi
cât de greu
se poartă coarnele
răni în aer suflet cuvinte
orizont zdrobit sub copite
flegmaticii clamează
ce coarne iar femeile
neînţeles mocnesc
Ottilia Ardeleanu
and… for me this:
“Writing is a struggle against silence.” – Carlos Fuentes
e prea mult nor deasupra
o caschetă mucezită îmi acoperă lumea
în jos sunt eu
aerul înecăcios împroşcat de ploaie
mărunt şi lipicios
din când în când bubuituri
pe frontul inimii
răpăie
prin tranşee de viaţă
mă zgudui
cât aş vrea să fii tu
să mă ucizi
cu prezenţa
Ottilia Ardeleanu
(19 mai 2012)
and… for me this:
“I love being a writer. What I can’t stand is the paperwork.” Peter De Vries
cumpărară un televizor
(lucru mare la vremea aia)
şi plecară cu personalu cu veselie
la craiova suiră într-o cursă burduşită
de se prinse unu cu scăfârlia-ntre uşi
să se crape ca o lubeniţă nu alta
găsiră satu repede că le arătă unu
a lu broboană iote coborâţi ici
o luaţi pe linia mare (şi flutură o mână)
şi un’e vedeţi o cumpănă
cu ciutura spartă-n două
acolò o ţâneţi pe uliţă-n jos pââână
(se şterse de năduşeală)
aproape de şcoală mai întrebaţi
pe la vreo poartă pe vreunul că
se va bucura şi-o să vă spuie
găsiră porţile deschise împodobite
ca de petrecere le ieşiră dinainte lăutari
cu vioară şi cobză şi acordeon
ieşiră oameni din cort de pe la mese
de prin vecini copii mulţi cu nişte
ciudăţenii în priviri
ieşiră şi mirele cu mireasa
ca un lujer îmbobocit pe braţul lui
minune
în drum să fi fost cincizeci de
băieţi şi fete curaţi ca o zi de duminică
începură să colinde cum nu se mai pomenise
pe-aci prin sat de rămaseră toţi icoane
apoi oaspeţii îmbrăţişară mireasa
dădură mâna cu mirele cu nuntaşii
fură poftiţi în bătătură şi omeniţi cu ţuică
şi cu murături
soarele se cocoţă în vârful bradului
cu panglici creponate şi mere cât pumnul
se jucă jucăăă din mână în mână
şi din om în om
cum se joacă
viaţa
Ottilia Ardeleanu
(16 mai 2012)
and… for me this:
“The best time for planning a book is while you’re doing the dishes.” – Agatha Christie