Prietenii mei

Aici puteţi introduce textele pe care doriţi să le aveţi în acest blog.

Advertisements

14 Responses to “Prietenii mei”

  1. teodor dume Says:




    cu simţurile descătuşate
    spre cer suie
    copacul din mine

    cineva dă să-l scrijelească
    se-ntunecă în jur
    agăţat de o lumină
    vreau să rostesc: viaţă
    cuvintele ard
    şi flacăra mută
    se stinge în semn de iertare

    …şi iată-mă alunecând adânc
    în liniştea lucrurilor

    ***

    Adriane, sunt versurile de suflet dăruite, la Felix, în vara lui 1978, vara în care ai plâns…

    *tinere, sunt doar o iluzie pe pământ*, aşa mi-ai spus.

    să ai linişte acolo unde eşti şi să veghezi mereu asupra cuvântului!

  2. poezieromaneasca Says:

    Teo, fii binevenit, aici!

    Cu atât mai mult mă bucur cu cât, vii cu amintirile tale nemuritoare, un semn de omagiu adus poetului naţional, Adrian Păunescu.
    Dumnezeu să-l odihnească!

    Îţi mulţumesc.
    Şi te aştept cu versurile tale deosebite.

  3. DOBRE IOANA Says:

    Poetului la moartea sa

    ,,Zăpezile postume,, au început să cadă
    Şi lumea, adevărul a început să-l vadă
    Cum la nevreme iarna în vară azi începe
    La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.

    În vine îmi îngheaţă cuvântul de iubire
    Cum te-am iubit în viaţă, poete, în neştire!
    Cum m-am rugat la stele mereu să lumineze
    Suişul vieţii tale, mereu pe metereze.

    Sărac şi fără vlagă, mă laşi acum o pradă
    Să duc lămpaşul tău în lumea de paradă.
    ,,Biet lampagiu,, se duse într-o audienţă
    La însusi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă.
    (pentru poporul său.)

    Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte
    Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte!
    Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinat
    Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat!

    Ioana Voicilă Dobre

    • cornelius56 Says:

      Bună Ziua ! ~ Doamnei Ioana Voicila Dobre !
      ~
      Vă mulţumesc pentru această din Suflet ADRESARE către POET, către Popor !
      ~
      Voi încerca să aduc în acest spaţiu elevat, o modestă “compoziţie personală”.
      DoarATAT, deocamdată ….
      ~
      Cornelius,

      Dumnezeu să-l Odihnească în PACE !

  4. poezieromaneasca Says:

    Ioana, bănuiesc că vrei să participi la concurs. te rog, repostează la ETAPA I!

  5. teodor dume Says:

    o singură dorinţă

    aveam o încredere oarbă în oameni şi
    iubeam florile pisicile şi câinii
    iubeam zborul şi ferestrele
    deschise larg
    o iubeam pe mama
    îl iubeam şi pe Dumnezeu
    dimineaţa la amiază şi seara

    îmi iubeam singurătatea

    ştiu c-am păcătuit
    în fiecare zi
    mai trăgeam un blestem după mine
    şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
    ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
    chiar şi atunci când mama
    îşi alunga frica iubindu-mă…

    oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

    sunt bestial şi arogant nu ţin cont de nimic
    uit şi ultimul detaliu dar am senzaţia
    că viaţa începe din mine…

    uneori nu înţeleg multe lucruri
    înnoptez în umbră
    şi totuşi
    îmi doresc să redevin copil
    doar atât cât
    să mă pot ridica în picioare
    şi să o strig pe mama

  6. teodor dume Says:

    MOARTEA, UN FLUTURE ALB
    (moartea este tot ceea ce nu suntem noi, -sorin cerin)

    vine din umbră şi muşcă
    din marginea urmelor

    aşa îmi amintesc moartea lui tata
    iarna ieşise din drepturi
    tata mă ţinea strâns de mână
    ca şi când ar fi fost
    ultima atingere
    rece
    ca un fel de linişte
    dimineaţa
    mult prea dimineaţă
    prin care oamenii trec
    urcă şi coboară
    ca într-un autobuz
    de transport local
    ajuns la capăt de linie

    de fapt fiecare
    are propria linişte
    a lui tata arăta ca un cadavru
    nu că aş fi vrut să vorbesc urât despre tata
    dar motivul cuvântului meu era disperarea…

    acum îmi dau seama cum arăta
    la ora în care liniştea lui
    ca o cremă hidratantă
    se întindea înspre ochi…

    pielea îi mirosea a fum

    stăteam unul lângă altul
    şi ne priveam zâmbetul
    arcuit între buze
    dăruit doar seara la culcare

    părea trist şi nu vorbea
    niciodată despre nimicuri
    trăia într-o lume
    numai a lui
    până în seara în care
    conspirativ îmi trase cu ochiul
    (sub care parcă şerpuia un drum)
    ascultă, mi-a zis
    aşează-ţi capul pe pernă şi
    priveşte fluturele acela alb
    care mănâncă lumina din lampă
    până adormi
    eu o să arunc o privire
    în spatele ferestrei să văd
    dacă mai plouă că tare
    e-nfundat înspre apus…

    şi-am adormit

    dimineaţa aerul călduţ
    îmi înfăşura trupul
    ascuns între palme
    simţeam o stare
    de sufocare şi teamă
    am deschis geamul şi
    m-am uitat
    dincolo gardul
    o femeie întindea o cămaşă
    ceva mai încolo două ciori
    strângeau între aripi depărtarea

    poate neputinţa din mine
    nu m-a lăsat să
    mă uit prea mult

    m-am ghemuit lângă patul lui tata
    am închis ochii şi l-am strigat…

    undeva în copilul din mine
    zbura un fluture alb
    lăsând o dâră
    un fel de drum
    pe care
    oamenii plecau…

    îmi părea cel mai trist lucru
    aş fi vrut să strig
    dar pentru că acolo
    erau prea multe umbre şi
    locul devenea tot mai strâmt
    fluturele o zbughi înspre lumină

    abia atunci am văzut păsările negre
    ciugulind din marginea soarelui…

    de dincolo pătrundea mult frig…

    “mă afund în nesfîrşirea morţii
    de dinainte de naştere, şi vreau
    să întreb Neînţelesul
    de ce ne-am născut?

    şi dacă murim uitînd totul înseamnă
    că nici viaţa aceasta nu există”,( Sorin Cerin)

  7. teodor dume Says:

    RAPORT ÎNTRE DOUĂ LUCRURI

    astăzi voi fi un cetăţean model
    o să mă spăl pe dinţi
    îmi savurez cafeaua din ceaşca roşie
    aşezată mereu lângă veioza de pe
    noptiera de la capătul patului
    verific gazul
    lumina şi
    uşa de la intrare
    aşez cheia sub preş apoi
    o să am grijă să dau prioritate
    la urcare în autobus
    femeilor

    asta dovedeşte respect

    îmi impun un salut sobru şi
    privesc mimica colegilor de birou
    abia apoi trec şi la celelalte
    nevoi ale zilei…

    şi dacă mai am timp
    voi deschide fereastra şi voi privi
    de o parte şi de alta ca şi cum
    rânduielile lumii ar depinde de mine

    sau poate o să mă pitesc tăcut
    în pântecul zilei
    vieţuind
    ca albul în culoare

    oricum îmi voi păstra chipul

  8. poezieromaneasca Says:

    Teo, mulţumesc pentru cele trei frumoase postări. în timp, le voi aduce pe pagina principală.

  9. teodor dume Says:

    LOCUL DIN CARE NU FUG NICIODATĂ, COPILĂRIA

    m-am născut în ziua în care
    albul din cireşi plesnea de culoare

    mama se pregătea să învelească sarmale
    în foi de varză acră
    (ultima fiertură dinainte de paşte)

    câteva gânduri mocneau printre cuvinte

    calul vecinului era dus la plug
    înspre hatul lui Mitru din deal
    oricum nu avea cine să-l înhame la căruţă
    tata plecase la muncă
    îl năcăjea plecarea la patru fix
    dimineaţa pe jos cinci kilometri
    uita de mama şi de burta ei ţuguiată
    ca o pâine scoasă din cuptorul
    de după casă făcut de străbunicul
    înainte de război

    aşa m-a născut mama neajutorată
    fără doctor într-un ştergar alb
    din cânepa primită de la bunica
    şi m-am simţit bine până
    am rămas singur
    mama s-a dus
    să adune câteva ierburi
    să le aşeze în mănunchi
    sub grindă să poarte de
    belşug şi de noroc
    nu mai are cum să ajungă la cină
    de va veni târziu cu puţin întuneric
    îmi va pune mâna în poală
    şi-mi va îngriji somnul
    până dimineaţă când liniştea
    spartă
    de întâiul cântat al cocoşului
    îi va reconstitui chipul
    o lumină va ţâşni
    din răsăritul târziu
    separându-i trupul
    de umbră

    şi va pleca cu Dumnezeu

    tata s-a dus şi el
    într-o dimineaţă pe la patru
    cu merindea sub braţ
    şi o fotografie
    învelită într-un ziar
    şi nu s-a mai întors

    o fi vrând
    să se întâlnească cu mama

    aş fi vrut să-i spun că am mai crescut
    şi că-i seamăn mult că o duc bine şi că
    o aştept seara la capătul uliţei
    şi privesc spre sat până când
    văd cerul aplecându-se
    să sărute pământul
    de noapte bună…

    sunt singur

    ştergarul alb
    în care mi-am uitat copilăria
    (singurul suvenir de la mama)
    îl port la piept
    uneori mă prefac
    că o văd
    ţinându-mi capul pe genunchi

    cu firul tors din lacrimi
    coase cerul de marginile pământului
    ca să nu-mi fie frig

    ca un fluture agăţat de noapte
    o să colorez cu privirea cele
    două imagini între care mă caut…

  10. teodor dume Says:

    Doar oamenii buni mor în decembrie
    (doamne cum să explic ceva ce rămâne fără sens… )

    tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

    aerul greu amplifica teama
    sub cerul atât de rece şi negru
    se prăvălea ca un bulgăre lumina
    adâncind disperarea

    undeva s-a produs o greşeală

    copilul din mine nu înţelegea de ce
    toţi oamenii îmbrăcaţi în negru şoşoteau şi
    de ce atâta relaţie între noi şi vecini

    mama avea ochii sticlaţi şi
    mirosea a pâine proaspătă
    mă ţinea strâns cât mai aproape de piept
    să mai fim împreună doar pentru o vreme

    dincolo de toate acestea
    chiar şi Dumnezeu clipea îngăduitor

    poate sunt vinovat în ideea că
    n-am ştiut să aprind o lumânare pentru tata
    dar exista riscul să nu pot să-l mai strig
    ca atunci când îmi doream să fiu bărbat
    şi îi imitam toate mişcările
    însă am învăţat cu timpul
    că acel ritual
    e jumătatea care rămâne aici

    aşa am ajuns să iubesc mai mult şi să înţeleg
    că e singurul drum pe care păşesc cu frică

    mi-e teamă acum
    respiraţia îmi abureşte vederea
    bântui printre imagini
    undeva la margine cade o stea
    îmi aduce aminte de copilărie
    de serile târzii în care număram
    stelele în cădere şi inima îmi bătea
    ca aripa unui fluture

    nici nu ştiu dacă totul e adevăr sau minciună

    dar ştiu că dincolo de clipa aceasta
    mă aşteaptă tata

    şi e decembrie

    am glezne de sticlă realitatea
    muşcă din mine sufăr dar nu spun nimic
    nici nu vorbesc despre tata

    e decembrie

    şi oricum anotimpurile se repetă

  11. poezieromaneasca Says:

    Teo, mulţumesc pentru postări. Pe una dintre ele o voi aduce în faţă, pe pagina principală.

  12. lucretia ionescu Buiciuc Says:

    Gol sufletesc

    Am împodobit orele cu câteva litere luate la întâmplare
    şi, dorind să le creez un alt destin, le-am aşezat pe altarul
    făcut din secundele în care am fost numai eu.
    De la distanţă, totul părea perfect,
    icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe mă privea prietenos
    de sub noianul de flori adus in fugă.
    Nu găseam literele “G” şi “L”, probabil le rătăciserăm
    printre secundele aplecate spre răsărit
    ori le-am lăsat sub petalele de crizanteme, in prag de toamnă,
    de frica lacrimei reci ce se anunţaseră de mult.
    Răbdătoare, am destrămat altarul, sub privirea înlăcrimată a Maicii,
    punând la dreapta literele de la inceputul alfabetului
    şi la strânga pe cele de la sfârşit,
    în timp ce lumina vitralului cernea rugăciuni.
    Florile şi-au dezvelit inima plină de consoane, şi, fără măcar să le ating,
    au inceput să se micşoreze până ce au devenit punct,
    un punct imens ce făcea ocolul Universului dinspre apus spre răsărit,
    rugăciunea abia se auzea in altarul vieţii ţesut din petale.
    Doamne, lipseau vocalele!
    Alergau spre prăpastia din care nu voi mai putea ieşi
    şi unde e veşnic lumină divină, nicio umbră de regret
    nu va păli orele sfinţite cu mir la ceas de taină.
    Litera “G” a adormit pe golul sufletului, tăcut, resemnat, ca o stea ce dă să cadă,
    “L” – lacrimă de argint, a prins aripi şi, bucuroasă că poate privi dincolo de mine,
    a adunat stelele într-un colţ al cerului pe care scria “FERICIRE”.

    • poezieromaneasca Says:

      Lucreţia, mulţumesc pentru postare.


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: