vezi cu ochii tăi cum se motivează taxa de drum

vreo treişpe inşi
un bgp200
un cat
o basculantă
un camion
vreo şase de pe-aci

cum se aşterne lucrul acela de care
vom uita
zgomotul grămezile aerul prăfuit
pe oamenii cu lopeţi cu nivelatoare
pe unii cu descărcatul cu împrăştierea
pe alţii cu datul din cap din umeri
pe cei cu întrebările
pe cei cu verificările
pe cei cu mâinile la spate

deja din zilele următoare

vor parca aici e loc e frumos
ca orice început
ca să facă piaţa
niciunul nu mai vine per pedes
nu se mai lasă tulburat de
xilofonul toamnei

niciunul nu va mai şti că
într-o groapă ţi-ai stâlcit
sentimentul
de a călca drept

Ottilia Ardeleanu

(22 oct. 2013)

virament în eu

am fost eu mai ieri
m-am exprimat în
felul acesta strict
până am reuşit să-l sparg
cu un sentiment
mai tare decât raţiunea
dar m-a pus indiscreţia
să deschid un sertar
acolo se aflau multe lucruri
judicioase
fiecare avea câte un nume
important
pentru mine
a fost atingerea
şi metamorfoza
prin care doar
în ochii aceştia
vivanţi bănuiesc
a mai fi fost

Ottilia Ardeleanu

(27 ian. 2012)

and… for me this:
“A metaphor is like a simile.” – Author Unknown

în timp ce tăcerea îmi sparge timpanele

trăiesc pe o iluzie
ca pe un pământ al meu
deasupra se adună stele la taifas

tot aştept să mi te întâmpli
unii au aflat dinainte şi sunt
pregătiţi cu ochelari şi tot felul de lucruri
pentru ceva inimaginabil

dacă sentimentul acela s-ar apropia
aş încerca să-l îmblânzesc
am vorbi despre dispariţia singurătăţii
ca despre mamuţi
umăr lângă umăr

mă învârtesc în jurul ei
cu nerăbdarea unui fus

între timp
dorinţele cresc verzi dar
la capătul lor
existenţa vine cu viteză
de cometă
spre mine

aş sădi un copac
să-mi lase gust ionatan

şi cine ştie ce
aş mai face

Ottilia Ardeleanu

(17 martie 2012)

and… for me this:
“I try to leave out the parts that people skip.” Elmore Leonard

noapte albă de Ottilia Ardeleanu

ne-am văzut şi timpul s-a spart în fragmente
ai călcat stropind trecătorii care
s-au împrăştiat printr-o minune

nu putea să fie totul de sticlă
din moment ce
ne ciocniserăm atomic
scăpasem paharul şi vinul
îşi răsturnase culoarea
peste chipul meu

aşa de puternic era sentimentul încât
o maşină de epocă s-a contorsionat când
s-a lovit de tine

m-am speriat vitrina s-a făcut zob ca timpul
eram doi oameni ciobiţi
din cioburile noastre păsări de cuarţ
trebuia să ne întregim

câtă vreme stăruiam într-un sărut iluzoriu
mă urmăreai descompunându-mă
în aroma unei priviri cât o

(20 mai 2011)

aş vrea să fi fost închipuire de Ottilia Ardeleanu


(foc la sentiment)

poarta s-a trântit
ca un gând descumpănit o horă de frunze
cu suflet pelerin

nelinişti lovesc din coadă de
scorpion

trupul stigmat
de timp
plimbă o umbră gravă pe ceea ce
presimt
distanţă între noi

trecutul a ars
în carnea mea odihnesc doruri

în aură de foc durerea
flutură văl de văduvă

am palme ghimpate
când ating trandafiri

în lacrimi îmi taie ochii raze
zvâcnitoare

ţipetele câtorva păsări
mă despică în toate fiinţele
din care m-am compus
până

inima
o coroană uscată
pe crucea mea

(17 aprilie 2011)

iată ceva interesant: Maria Postu în lectura actorului Vlad Tănase