am rămas de Ottilia Ardeleanu


când am deschis fereastra
prima dată în seara lăsată
pe gânduri
chiar pe glaful dinspre
grădina de stele
luna părea un instrument
de ciupit

o mână divină
pe lângă coarde

le-a atins din mers
ele s-au legănat vesel
într-o chemare ca un ecou

Dumnezeu s-a oprit
creştineşte
m-a privit în semn de
cruce

nu m-am împotrivit
am intrat fără teamă
ciobanul cu oile mi-a insuflat doar
un acord

iar eu am rămas
cel puţin pentru
o melodie

(28 mai 2011)

4 Responses to “am rămas de Ottilia Ardeleanu”

  1. Cristian LISANDRU Says:

    Întreg poemul are un farmec aparte, aşa că nu voi remarca vreun pasaj. Dar curge bine de tot…

  2. Ottilia Ardeleanu Says:

    da, recitind, constat că şi mie îmi place tare de tot. ce inspirată am fost! 🙂

    mulţumesc frumos, Cristian!

  3. rokssana Says:

    de unde-ti vin astea ? “seara lăsată pe gânduri” sau si tu ai o pisica si ea iti dicteaza la ureche ? foarte frumos 🙂

  4. Ottilia Ardeleanu Says:

    eu am două pisici! 🙂
    mulţumesc, rokss.


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: