totul pare să aibă greutate

nevăzută arătare neagră
trăieşte în trupul meu
îşi face nevoile
mulţumită
într-un suflet comod
zi după zi mai intens
mai periculos îşi exersează un fel de
limbaj numai al ei
fără a putea fi imitat
aerul
o greutate pe care sisif de-aş fi
abia o mai suport
lumina nu-mi e nici ea mai uşoară

de când mă ştiu îmi plouă
pe ziduri
ca-ntr-un oraş de poet
cu tristeţea asistată de cititorii lui
niciodată nu-şi schimbă
culoarea apăsătoare

plouă plouă plouă parcă dă la coasă

un bărbat îmi taie calea
nu fac trei paşi înapoi
nu scuip în sân
n-arunc sare pe pragul acestei case
părăsite unde arătarea
creşte mai înaltă decât
singurătatea mea alăptată de ploaie

Ottilia Ardeleanu
(15 mai 2014)

viaţa o ultimă îmbrăţişare

o ruină în care nu am vrut să intru
nici măcar să filmez sau ceva asemănător
nu mai există ordine într-un babel stricat
de vreme ceasornicele nu mai funcţionează
nimic nu mai poate fi recunoscut
şi dacă ţi-a aparţinut vreodată
dumnezeu atârnă de un catarg
probat de câţiva norocoşi
locul acesta acum ceva minute
fusese un birou cu suflete pe ziduri imortalizate
citate /suntem ceea ce iubim/ mi-amintesc
de ochii lui nichita mai ai albastrului decât
cerul acum căzut ca o pancartă electorală ziua prinsă
între dărâmături nişte cuvinte grele
într-o discuţie lovită de seism
nu ştii de fapt cine rezistă sau dacă
efectul ar fi să zaci braţe în braţe
într-o relaţie necunoscută
numele nu contează nici dacă ai fost propriul şef
ori vreun pârlit cu mâna întinsă către moarte
cenuşii trupuri lipite într-o veşnicie care şi-a înscenat
propria navigare eşuată în spaţiul universal
închis pleoapă peste pleoapă

câteva momente înainte ideile
muşuroaie de furnici construind pământul
în manieră egipteană frunzele tăiau aerul uman
în spirale dimineaţa se ridica de pe piele cu urmele iubirii
timpul anormal de normal aproape plictisitor
cu mecanismele lui de trecere prin oameni
indolent în faţa oglinzilor care nu se reflectă
în minciună viaţa este de o altă părere
controversată
doar iubirea rezistă acolo în moloz
cu bărbia pe umărul dislocat
un fir de păianjen între două lumi
leagănă preistoria

femeie harnică moartea adună oasele
uscate surcele la focul cărora se va încălzi pentru
încă o generaţie

Ottilia Ardeleanu
(19 mai 2014)

carieră de vis


ochi verzi
buze apetisante
silicoane costum taior
pantofi de şase la reducere
mapă cu diplome cât un dosar cu toţi rău-platnicii
la întreţinere din 89 încoace
cambridge toefl ecl
concursuri
olimpiade
vocaţie
interview
admisă
bucurie mama plânge pe la rude colegi şefi
excursie gratuită în portugalia zece zile
price
birouri ca-n filme
pute a deşteptăciune
interes de firmă
avansare
altă bucurie
alt nivel
vilă în bucureşti
30
40
50
director de firmă
lumea văzută din avion
e mult ca să cunoşti tot cerul
schimbare look
singură

Ottilia Ardeleanu
(15 mai 2014)