ghebul cu prietenie de Ottilia Ardeleanu

(se poartă atât de uşor)

pe stradă soarele merge ca o cocoaşă în spatele meu
toată lumea îl arată cu degetul
unii mai curioşi chiar vin şi pun mâna
atunci simt o lejeritate de parcă
fiecare se depărtează cu o rază din mine
iar eu nu sângerez deloc
mă şi văd cu mulţimea
nerăbdătoare să mă atingă
ca pe moaşte

(14 sept. 2010)

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

CRISTIAN LISANDRU (Un sărut cât o ploaie nesfârşită);

INCERTITUDINI (mai în glumă, mai în serios..)

PAUL SANDU (de parcă caut, de parcă sunt căutat);

DEJA-VU ( ce bine că eşti)

îmi fumează gândurile de Ottilia Ardeleanu

(de atâta vreme)

cu mâinile căuş
mă ţintuieşte îi dau o hârtie scrisă
un poem de dragoste
desenasem şi inimioare pe margini
aplicasem buzele cu sidef
apoi dedesubt mi-am tras o semnătură
mamă mamă
face o ţigară lungă
o tot pipăie între degete
parcă mă atinge
o lipeşte plescăind limba
o miroase cum adulmecă un câine în călduri
îmi cere foc din toată inima i-aş fi dat
dacă aş fi ştiut că-i face bine
până la urmă cere de la vecinul
tot parfumul versurilor mele se transformă într-o tuse psihogenă

a doua zi la fel şi zi după zi
până ce întreg jurnalul meu scris pe burtă
când luna părea o brichetă cu magnetou
a ajuns un bax de ţigări

(12 sept. 2010)

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

CRISTIAN LISANDRU (Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 8 –);

INCERTITUDINI (prea sărac)

PAUL SANDU (de parcă caut, de parcă sunt căutat);

DEJA-VU ( ce bine că eşti)

toamna asta este un clopot de Ottilia Ardeleanu

(tare mai bate)

oamenii se închină ies la porţi
şi se întreabă cine a mai murit
convoaie de nori cu frunţile plecate trec
în urmă jelind furtunile înfăşurate în broboade
la răscruci aruncă mărunţiş
vârtejuri depun coroane de frunze

vuieşte
s-a dus şi ziua de azi
am îngropat-o

(12 sept. 2010)

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

CRISTIAN LISANDRU (Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 8 –);

INCERTITUDINI (prea sărac)

PAUL SANDU (de parcă caut, de parcă sunt căutat);

DEJA-VU ( ce bine că eşti)

determinată să escaladez piscul de Ottilia Ardeleanu


(lăuntric)


îmbrac echipamentul

în rucsac îndes provizii

şi cartea de poeme pe care mi-ai trimis-o

urcuşul e spinos

tai câte-o fâşie de timp

nu mi-e teamă de răceală tenebre ori bestii

închipui micul prinţ

îmi cresc gheare de felină

mă caţăr alunec scrijelesc dar nu renunţ

stânca mi se-mpotriveşte pieptiş

niciun rid pe fruntea ei străbună

uneori din braţe mă aruncă

urlu

hăul îmi răspunde batjocoritor

nesiguranţa pendulează pe sfoară

înfig temeritatea în rocă şi sui

inspir aerul acesta mi-e drag

simt că mai am un pic

până în vârful murgiu

unde-am să înfig steagul

curând

(11 sept. 2010)


ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (m-am săturat de eminescu) ;

MARIA POSTU (In dreptul vitrinelor sparte);

MARIA POSTU (Concursul de poezie de la Mizil s-a incheiat);

CRISTIAN LISANDRU (Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 7 –);

INCERTITUDINI (altfel total interzis persoanelor  care nu au umor.)

PAUL SANDU (de parcă caut, de parcă sunt căutat);

DEJA-VU ( ce bine că eşti)

cuvintele primează! de Ottilia Ardeleanu


(discurs vestimentar)

Cuvintele suntem noi, ne identificăm cu ele, prin ele demonstrăm ceea ce pretindem a fi, ceea ce am devenit. Ne îmbrăcăm cu ele aşa cum ne-am îmbrăca în haine de sărbătoare ori în pijamale. Şi apoi plecăm în lume. Dacă aceste cuvinte sunt veşmintele noastre, atunci aş putea afirma cu tărie că haina face pe om. Cred că pentru a purta o haină, chiar dacă nu este cea mai reuşită, adică… nu e din materialul dorit sau cu imprimeul cel mai frumos, ori, poate nu are croiala cea mai adecvată sau accesoriile cele mai moderne, pentru unii cum că nu e de firmă, totuşi, există o eleganţă a purtării. Un cuvânt ironic poate părea o manta scorţoasă, în timp ce o vorbă dulce poate fi o cămaşă de mătase. Nimeni nu ne poate obliga să ne primenim după alt gust decât cel propriu. Atenţie, însă, că, uneori, vrând să fim în pas cu moda, părem ori chiar devenim vulgari, extravaganţi, pe dos faţă de conceptele majorităţii.
Unii ar putea spune: uite, aici s-a descusut şi se vede rău. Ce faci, atunci? Nu cred că vei sta cu ţesătura destrămată, ci, vei căuta, cu mijloacele pe care le deţii sau prin alte metode, să repari. Vor fi şi oameni care vor afirma: vai, aveţi o scamă, şi vor întinde, „săritori”, o mână ca o perie, dar asta doar pentru a se face ei auziţi şi văzuţi. Desigur, le place să lucreze la curăţătorie. Vor fi şi dintre cei care te vor lua de sus, venind cu o lucrătură aspră ca lâna nescărmănată: ce ruşine să umbli rupt în coate! Este deductibil că primii sunt binevoitori, următorii, linguşitori, iar cei din urmă, infatuaţi.
Nu putem fi pe placul tuturor. Dacă unii îmbracă haine de piele, alţii le adoră pe cele de blană. Dacă unii agreează decolteurile ample, alţii îşi trag flanelele până în gât. Cel mai bine este să încapi în propriul strai, natural, cu formele cele mai fireşti, mai lin definite, fără somptuozităţi, fără vârfuri spinoase. Şi, mai ales, să te simţi cel mai liber în cuget şi în simţiri.
Cuvintele însă, consideră ori desconsideră, în locul nostru. Strălucim ori suntem mai negri decât rupicapra. Din păcate, fără a concura cu virtuţile ei.
Îmi amintesc de bunica, o femeie modestă, de la ţară, dar de o mândrie pe care o simt până în creştet: ai grijă când străluceşti să nu-i orbeşti pe cei care se uită la tine. Dă-le posibilitatea să te vadă. Aşa cum eşti!

(28 ian. 2011)

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (m-am săturat de eminescu) ;

MARIA POSTU (CINE MI-A OCUPAT LOCUL DE PARCARE?);

MARIA POSTU (De cine îmi pasă mie…);

CRISTIAN LISANDRU (Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 7 –);

INCERTITUDINI (28.01)

PAUL SANDU (de parcă caut, de parcă sunt căutat);

DEJA-VU ( ce bine că eşti)

dacă mi-aş pune o dorinţă de Ottilia Ardeleanu

(m-am gândit bine)

tot una cu gât scurt picioare lungi
şolduri pline aş vreau să fiu
să am etichetă
de firmă

m-ai vizita în fiecare dimineaţă
fără să-ţi dezlipeşti buzele
ca la un concurs în care
marele premiu
viaţa ar curge prin mine
gâlgâitor
toate ar trece prin mine
şi chiar dacă ţi s-ar face greaţă
sunt sigură că în gândurile tale
tot eu

atât de ameţit de parfumul meu
m-ai ţine numai la piept
din ce în ce mai
goală

sorbită dintr-o respiraţie
m-aş simţi
cea mai iubită

(10 sept. 2010)

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (m-am săturat de eminescu) ;

MARIA POSTU (CINE MI-A OCUPAT LOCUL DE PARCARE?);

MARIA POSTU (De cine îmi pasă mie…);

CRISTIAN LISANDRU (Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 5 –);

INCERTITUDINI (m-am născut într-un cinematograf)

PAUL SANDU (de parcă caut, de parcă sunt căutat);

DEJA-VU ( ce bine că eşti)

RAPORT ÎNTRE DOUĂ LUCRURI de Teodor Dume

Confirmare PRIMIRE PREMII “POEZIE ŞI SUFLET”

O aştept şi pe DIANA CHIRILUC să confirme primirea premiului! Este singura de care nu mai ştiu nimic.

***********************************************************************************

astăzi voi fi un cetăţean model
o să mă spăl pe dinţi
îmi savurez cafeaua din ceaşca roşie
aşezată mereu lângă veioza de pe
noptiera de la capătul patului
verific gazul
lumina şi
uşa de la intrare
aşez cheia sub preş apoi
o să am grijă să dau prioritate
la urcare în autobus
femeilor

asta dovedeşte respect

îmi impun un salut sobru şi
privesc mimica colegilor de birou
abia apoi trec şi la celelalte
nevoi ale zilei…

şi dacă mai am timp
voi deschide fereastra şi voi privi
de o parte şi de alta ca şi cum
rânduielile lumii ar depinde de mine

sau poate o să mă pitesc tăcut
în pântecul zilei
vieţuind
ca albul în culoare

oricum îmi voi păstra chipul

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (m-am săturat de eminescu) ;

MARIA POSTU (CINE MI-A OCUPAT LOCUL DE PARCARE?);

MARIA POSTU (De cine îmi pasă mie…);

CRISTIAN LISANDRU (Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 4 –);

INCERTITUDINI (printre povești)

PAUL SANDU (de parcă caut, de parcă sunt căutat);

DEJA-VU ( ce bine că eşti)