umblă păsările cu vorba

ţaică
auzişi mătăluţă de-a lu florea
cică o trăsni asară
colo la margine
unde se-mpreună drumurile
căzu furcă din cer
tomite în inima ei
despică salcâmul ăl bătrân
de căzu peste ea şi peste geicu

da cine-ţi zâse

alde buricu
ce-or fi căutat şi ăia noaptea pe câmpuri

da ce-nchinatu făceau ăi doi acolo
ea cu bărbat falnic în gospodărie
el cu femeia borţoasă aproape de soroc

ei parcă nu-ţi trece prin cap
se iubeau ţaică
se iubeau să nu-i ştie satu
că parcă n-aveau copacii ochi
şi păsările vorbă să o ducă di colo colo
se iubeau de mama focului
de iote muriră de foc
şi jale

da ce ştii tu
că te-a lăsat bărbatu şi
o să mori cu singurătatea
pe bătătură
hai
la săpat că porumbul se ofileşte la taclale
lui îi trebuie muşuroi şi

acu s-o-nsera

Ottilia Ardeleanu

(30 martie 2012)

and… for me this:

“Writing, to me, is simply thinking through my fingers.” Isaac Asimov

iar noi îl batem în inimi de fier

cu fiecare faptă
o durere în plus
un munte mai înalt
lumea grea ca o sarcină
roţi de ciulini
împrejur
viaţă
în haine de
suflete reci

ne acoperă

cu prea multă
îngăduinţă

Ottilia Ardeleanu

(28 martie 2012)

Uneori mă întreb ce e cuvântul

Ce caută în gura mea când nu-mi place să o deschid
De ce se dă pe limbă nevrednică şi mă întoarce
Din drumul pe care am pornit cu lumea în cap
Nu-l iau peste picior
Ştie cum să mă învingă chiar şi când îmi ascut limba
Înfuriată îl scuip
Se ţine scai de papilele mele şi îl înghit
Cu seva lui simt o împrospătare a propriei origini
Tac el aşază notele distinct
Acustic până se face auzit clar şi
De departe
Atacă din necurajul de a nu fi
Covârşit un erou
Destul ca lumea să râdă azi
Mai bine treci pe lângă imperiu în linişte regală
De multe ori am scăpat punându-l în faţa mea
Chezăşie

Uneori mi-l explic
Doar pentru a mă înţelege
A-mi lămuri existenţa
Nimeni să nu mă conteste

Garantez pentru el

Ottilia Ardeleanu

(24 martie 2012)
 

and … for me this:

“The scariest moment is always just before you start.” – Stephen King

magnetism

mi-ai spus că nu simţi nimic prin aerul dintre noi
eu atunci am închis uşa fereastra monitorul şi
toate sentimentele
au simţit că nu mai au aer
durerea pe mine făcea respiraţie gură
la gură mai erau cuvinte nespuse
dar gura mea căpătase forme nesărutate şi
trupul aştepta mâini să tasteze
ne-am certat nu ştiu cum vine asta prin aer
doar că ai înţeles exact invers ceea ce
încercam să-ţi spun
că dragostea în oglindă
păcat
ea vine o dată şi bine nu te întreabă
dacă eşti dispus

e ca atunci când te apropii de ecran şi
părul ţi se smulge de pe piele

Ottilia Ardeleanu

(22 martie 2012)

and… for me this:

“I loved words. I love to sing them and speak them and even now, I must admit, I have fallen into the joy of writing them.” Anne Rice

Vânt de martie – Maria Banuş

Trece un vânt peste lume,
Şi nu m-a uitat.
Credeam în poame rotunde şi coapte,
În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.

Cutremur şi viaţă, cutremur,
Vântul lui martie bate,
Cred în puterea gândului nostru,
Şi-n începutul din toate.

Strigă un vânt puternic prin lume:
Credeţi în forţa braţelor voastre!
Ascult şi privesc printre crengile goale
Spaţiile-adânci şi vaste.

and… for me this:

“I loved words. I love to sing them and speak them and even now, I must admit, I have fallen into the joy of writing them.” – Anne Rice

sângură pe lume da cât l-am mai iubit

unde mă duc mă eu acu singură undeee
ce mă fac eu mă cu viaţa asta pe mine ca o cojoacă ruptă
mă părăsişi mărineee mă lăsaşi gândului pământului
nimănui de m-or plânge pe mine apele pe secetă paparudele

te iubii ce te mai iubii colò pe vale sara printre maci
te-ngropai şi acu mă lăsai în genunchi să-ţi mângâi iarba de pe piept
ce piept când mă lipeam de el auzeam cum pârâie inima de fericire

stai să te şterg o ţâră pe ochii ăi negri şi ficşi
că acu te uiţi la dumnezeu şi îi povesteşti câte păcate ne-am făcut noi doi
cu lumea toată împotrivă da dacă în noi se făcuse loc de iubit
cum era să stăm cu mâinile-n sân mărine mărineee

iote-o şi pe ţăţica vine şi ea să te-ntrebe ce mai faci
cu lumânarea aprinsă ca să te vadă înluminat să ne ţie de urât
ce-i mai plăcea de tine că erai ăl mai vrednic în sat de mureau toate muierile

ţăţică ia colea ştergarul şi hai să rupem pâinea asta coaptă-n ţăst
să mănânce şi omu’ meu când s-o întoarce de la domnul
pe patul lui de ţărână mai uşoară cu o viaţă

Ottilia Ardeleanu

(20 martie 2012)

ducem cu noi toate acestea

ne umplem ca nişte saci
pentru un dig de rezistenţă
unul pe umerii celuilalt
întrebăm viaţa
încotro
ai acte în regulă

cu valul nu te pui
trece peste tine neomenos
şi tot tu eşti vinovat
că-i stai în cale

ce rămâne din atâta
efervescenţă

uneori pietrele

(18 martie 2012)

în timp ce tăcerea îmi sparge timpanele

trăiesc pe o iluzie
ca pe un pământ al meu
deasupra se adună stele la taifas

tot aştept să mi te întâmpli
unii au aflat dinainte şi sunt
pregătiţi cu ochelari şi tot felul de lucruri
pentru ceva inimaginabil

dacă sentimentul acela s-ar apropia
aş încerca să-l îmblânzesc
am vorbi despre dispariţia singurătăţii
ca despre mamuţi
umăr lângă umăr

mă învârtesc în jurul ei
cu nerăbdarea unui fus

între timp
dorinţele cresc verzi dar
la capătul lor
existenţa vine cu viteză
de cometă
spre mine

aş sădi un copac
să-mi lase gust ionatan

şi cine ştie ce
aş mai face

Ottilia Ardeleanu

(17 martie 2012)

and… for me this:
“I try to leave out the parts that people skip.” Elmore Leonard

Le jour s’écoule parfois le long de la fenêtre par Liviu-Ioan Mureşan

un oiseau blanc et un autre noir à travers les yeux de marie
l’un vert et l’autre marron
dans celui gauche une larme comme un serpent vers la bouche
une langue bifurquée touche sa langue
qu’elle crie comme elle crie d’habitude et plus fort
qu’elle crie
marie frappe l’air avec ses poings
sur ma poitrine des ecchymoses apparaissent et la douleur frétille dans le sternum
puis nous regardons par la fenêtre les gens dépêchés et les voitures
elle colle à mon dos
me pousse avec ses mamelons l’oiseau blanc et l’oiseau noir se heurtent à la vitre
deux taches de sang s’écoulent et parmi elles les gens et les voitures
comme s’ils vivent
je l’embrasse et elle me pique de toutes les armes de la femme
dans l’oeil droit une larme
comme une poire
nous la mangeons tous les deux
et le jour semble plus vivant que les gens

traduction par Ottilia Ardeleanu

(le 10 mars 2012)


and… for me this:
“The scariest moment is always just before you start.” – Stephen King

O vedetă