ţaică
auzişi mătăluţă de-a lu florea
cică o trăsni asară
colo la margine
unde se-mpreună drumurile
căzu furcă din cer
tomite în inima ei
despică salcâmul ăl bătrân
de căzu peste ea şi peste geicu
da cine-ţi zâse
alde buricu
ce-or fi căutat şi ăia noaptea pe câmpuri
da ce-nchinatu făceau ăi doi acolo
ea cu bărbat falnic în gospodărie
el cu femeia borţoasă aproape de soroc
ei parcă nu-ţi trece prin cap
se iubeau ţaică
se iubeau să nu-i ştie satu
că parcă n-aveau copacii ochi
şi păsările vorbă să o ducă di colo colo
se iubeau de mama focului
de iote muriră de foc
şi jale
da ce ştii tu
că te-a lăsat bărbatu şi
o să mori cu singurătatea
pe bătătură
hai
la săpat că porumbul se ofileşte la taclale
lui îi trebuie muşuroi şi
acu s-o-nsera
Ottilia Ardeleanu
(30 martie 2012)
and… for me this:
“Writing, to me, is simply thinking through my fingers.” Isaac Asimov