faţă în faţă

ştii cum e să nu ai chef de nimic
să stai cu mâinile la ceafă
să te adânceşti în ele greu
ca într-o groapă din care să nu poţi ieşi
în timp ce contempli
o pată de petrol
după ce s-a răsturnat totul

tăcere
vulturul ăsta se roteşte deasupra oceanului
forţele tale pe cale de dispariţie acolo sunt distruse

nu-mi face bine să fiu prinsă lăuntric
precum igor
prietenul meu care lucrează non-stop
şi nu-l înţeleg
pentru ce atâta chin să dai mătase vieţii
să se rupă atât de uşor în două

printre broderiile lui văd cerul într-o plasă
pe spinarea unui gând care mă aleargă

tu nu eşti nicăieri
dincolo de locul ştiut
soarele
arde ultima mea dorinţă

Advertisements

să mă înveţe cineva să trăiesc


muncesc pe nimic
tot ce câştig dau înapoi celui care pretinde că se îngrijeşte de mine
lumină căldură comunicare pentru toate astea trebuie să plătesc
de parcă aş avea vreo vină că trebuie să văd să simt să transmit
orice mişcare orice vis mi se impozitează
mi se impune un credit bancar pentru restaurarea amintirilor
mă văd silită să renovez mai multe dorinţe lăsate în paragină
iar pentru asta trebuie să fac un împrumut altă dobândă de achitat
muncesc pentru nimic
nu-mi rămâne nimic pentru ceea ce s-ar chema să trăiesc
abia disting o zi de întunericul matinal şi cel de noapte între care mă desăvârşesc
sau mă sfârşesc la distanţă de un cot de timpul care duce mereu cu el un seif bizar
acte tot felul de acte
muncesc de-un nimic
m-am născut cu atâtea datorii achit achit achit
acum şi iarna asta îmi cere un acoperiş nou o izolaţie nouă şi un drum nou prin lume
în plus o iubire orfană are nevoie de haine noi şi de un suflet care să o anime
am plătit cu eforturi şi sacrificii o şcoală şi constat că nu ştiu nimic n-am învăţat să trăiesc
muncesc şi viaţa este doar puntea dintre viul şi mortul care sunt
muncesc şi viaţa este datoria pe care o am faţă de mine
pot să trăiesc şi eu puţin
când
pentru asta muncesc

Ottilia Ardeleanu

(29 ian. 2014)

o zi de Ottilia Ardeleanu

respiraţie caldă ral de soare zăbrele verzi
gâturi de trandafiri zgâiţi castani aprinşi
vântul căznind să sufle prin nările unui grifon
trecători cenuşii plutire gânduri în traversare
lovituri de realitate afişe pistruii dimineţii
întâlniri plate eu voi toţi cicatrici la vedere
însemnări resemnări
umblet de singurătate cer presărat cu ochi trişti
atingeri respingeri zbor între toate zbor
spargeri de armonie rezistenţă de lemn
mâna poemele sacrificiul cuvintelor
umplerea nimicului tăceri de plumb
neînţelegeri prelegeri
răsucire pe fusul timpului
căderea în plictis fixaţie
greierul telefonic o mulţumire imanentă
fluturi de fier prin uşi
paşi în step drumul macii în piept dorinţe
trepte praguri suflet căldură buze
contopire

(27 mai 2011)