(şi se termină jos)
oraşul începea de sus
din forfotă
şerpii îşi aruncau sâsâielile colorate
peste cuiburile ierbii
agăţate oarecum la balcoane
scări de lumină coborau
în cute de culoarea libertăţii
un fel de aparat teleghidat
mâncând bucăţi de nori somnoroşi
privea cu îngâmfare
cum îşi arăta dimineaţa nurii
şi-şi împingea papainoagele
înfăşurate cu nojiţe aiurea
din bundiţa roşie lăsa păsările
să ciugulească spaţiul care mai rămânea
nişte lebede îşi căutau nedumerite nuferii
bucuria trăgea cu ochiul
Poezieromaneasca's Blog 