Pentru toţi ionii mei pozitivi:

pomul meu

(de Crăciun poeţilor)

pe drum se uitau la mine
ciudat
nu vedeau nimic
duceam un brad imens
aplecată ca Iisus
abia l-am băgat pe uşă

l-am aşezat în mijlocul camerei
goale
fără podoabe
doar cărţile
cu fusul versurilor
am tors beteala cea mai strălucitoare
şi-am început să înfăşor

112 muze pentru reanimarea dimineţilor asta e viaţa creaţie corupţia din metafore insomnii alb cu roşu de crăciun un fel de dragoste substanţa iubirii vise în ramă fotografia întâia căzătorii din stele dar eu sunt reală tot mai puţin îmi pasă pândesc târziul norilor…

ca un bănuţ de ou
luna
se lipise de geam
şi privea poeţii
minunându-se

Ottilia Ardeleanu

Colinde pentru toţi

Dedicaţie Luminiţei Zaharia

Moşu!…
Lu,
c-aşa te cheamă,
nu ai teamă,
am venit cu mic, cu mare
să luăm darurile tale:

versurile în pachete
cu fundiţe-aşa cochete
şi poeme inimioare
pentru domni şi domnişoare,
pagini multe – o beteală
siderală
iar în brad, viu colorate
sentimente asortate.

pentru tine, draga noastră
luminiţă, în fereastră
(ne-)am aprins de bucurie.

La mulţi ani lirişti, şi ţie!

(17 dec. 2011)

De Moş Nicolae,

pentru toţi prietenii mei virtuali, un gând bun!

Katy

are un zâmbet
îl ţine numai pentru ea
priveşte drept înainte
când te aşezi în direcţia ei
vezi încrederea
şi taci se aude inima
o scoică din care ies perle
te încredinţează
lumii

am recunoscut-o
după căciula cu dungi circulare
cum citea dintr-o carte în timp ce
viaţa trecea încolo şi încoace
stresată
iar oamenii nu încercau deloc
să o veselească

ne-am cuprins
gândurile

exaltă de cuvinte dorinţe
eu ascult şi
nu mă satur de
numele ei
şi de

cântece de la 6

(5 dec. 2011)

Am vorbit despre “Tratamente pentru inimă”, despre Lira21, despre Amprente literare ş.a.

Omagiu de Ziua Naţională

Invitată fiind la o activitate dedicată Zilei Naţionale, susţinută la liceul din Năvodari, cu tema “Condiţia scriitorului năvodărean”, am vorbit şi despre Amprente literare, am vorbit şi despre Lira21 (am prezentat Poetica, menţionând numele Cristinei Ştefan), am vorbit şi despre “Tratamente pentru inimă”, volum colectiv de 6 autori, din care, întâmplarea a făcut ca o elevă să selecteze o poezie pe care a citit-o în faţa auditoriului. Poezia este chiar câştigătoarea Marelui premiu al concursului literar “POEZIE ŞI SUFLET” – noiembrie 2010, susţinut pe blogul personal, şi anume, poezia “voi pleca la tata”, a poetului Teodor Dume. Activitatea s-a desfăşurat pe 26 noiembrie 2011, şi a durat 2 ore. A fost o atmosferă destinsă şi distinsă. A existat interacţiune şi o atenţie surprinzătoare, având în vedere durata expunerii mele. Desigur, am surprins şi alte momente deosebite, acolo. Mi-a făcut plăcere să amintesc, fie şi numai pentru câteva momente, de frumosul volum de poezii de dragoste. Voi expune aici poemul, aşa cum a fost postat la data concursului:

teodor dume Says:
November 7, 2010 at 4:55 pm
voi pleca la tata
astăzi am mers mai mult
ca în toate zilele
venele sufocate de umbre
şi de multe alte lucruri
s-au încins
între timp mă gândesc
să scriu o scrisoare dar
nu ştiu cum să încep
ideile se detaşează
şi nu pot să inventez
nicio scuză
buzele îmi vibrează ca
aripa unui fluture prins în lumină
sunt multe lucruri pe care
vreau să le scriu
între două gânduri
cuvintele se transformă în toamnă
şi se rânduiesc adânc în mine
închid ochii şi respir
din plămâni ies aripi
nimic din ce-am văzut
nu există
nici tata şi totuşi
vreau să-i scriu
cerul şi-a rupt din margini
poteca e tot mai strâmtă
în oraşul din mine
nu mai suflă nici vântul
aerul trece dintr-o tăcere în alta
dar aştept până se termină toamna
e destul de lungă
tac şi mă uit
timpul muşcă din marginile trupului
ca dintr-o halcă sfâşiată
oricum nu mai contează
e târziu
sfârtec un gând şi
despic senzaţii
neputinţa de a scrie
mă face să las un mesaj
pentru singura parte care
lipseşte
nimic mai trist decât timpul oprit
între mâinile mele de copil
cuprind cerul
şi supus
pentru o clipă
tac
ca într-un joc
să nu-l trezesc pe tata
ştiu că mă simte
în urmă vin liniştile şoptind umbrei
doar în pieptul toamnei
respiră un greier
se aude
nu-mi pot opri teama
e prea mult pentru o zi în care
am uitat suferinţa
în mine
mă opresc pentru o clipă
şi privesc o icoană
emoţia intră adânc
mă chircesc şi ţip
până se sparge umbra
eu voi pleca la tata
teodor dume,
Felicit, cu această ocazie, pe toţi colaboratorii acestui volum!

La mulţi ani, tuturor, de Ziua Naţională şi succes pe mai departe!

Ottilia Ardeleanu

(28 nov. 2011)

Actorul şi marea linişte de Ion Popescu Bradoschi

să se facă linişte spune bătrânul actor
în ultimul act printre clipele ce migrează
spre ochii plânşi şi spre inimile unor personagii uitate

să se facă linişte spune dar nimeni nu-l aude
până şi sfântul de pe rândul şapte
a uitat să vină la acest trist spectacol
sau doar a plecat printre ruine
ca să sfinţească o nouă catedrală în purgatoriu

în sala fără oglinzi doar priviri indiferente
o respiraţie a toaletelor scumpe şi inutile

să se facă linişte şopteşte bătrânul actor
pentru sine şopteşte în cabina cu arbori de camfor
şi cu fluturi coloraţi înfloriţi pe trandafiri albi

ruga de pe urmă îi este ascultată
în sufletul înălţat din frunzişul îngheţat
se construiesc castele şi un cer de lumină
de unde îngerii aplaudă cu aripi mute