iar noi îl batem în inimi de fier

cu fiecare faptă
o durere în plus
un munte mai înalt
lumea grea ca o sarcină
roţi de ciulini
împrejur
viaţă
în haine de
suflete reci

ne acoperă

cu prea multă
îngăduinţă

Ottilia Ardeleanu

(28 martie 2012)

universul poate fi atâta de Ottilia Ardeleanu

lumea ei este
din tot ce mai poate îngriji cu mâinile

cândva nişte oameni o urmăreau ca pe o lumină
îşi cumpăneau mersul după tactul cuvintelor sale
treceau pe sub privirea ei ca pe sub masa sfântă

avea mereu în sân un fel de bunătate
cu ea astâmpăra neajunsurile

Dumnezeu venea adesea
şi îi lăsa multă îngăduinţă

este atât de măruntă încât
într-o zi am să o caut într-un bob
de tămâie

ştia de pe atunci
să treacă

(26 mai 2011)