Asaf Avidan // Different Pulses

Advertisements

de atunci am făcut un pact

nu prea am preţuit apropierea
ne făceam de lucru fiecare în peticul lui de viaţă
fugeam de atingeri ca de un rău de mare
greşeală din greşeală urcam treptele despărţirii prea curioşi
de a şti ce e dincolo prea avizi
tu îmbătrâneai eu te urmam la câţiva ani după
te curbai în suflet după arcada ochiului meu
agil

mai am câţiva paşi să te ajung
să trec pârleazul spre grădina suspendată de un cer prea
liniştit de albastru câte un pescăruş mai coboară
cu veşti sub aripi

respir printr-o amintire cât
o inimă în pragul unui stop
cadru de flori cu un aer deschis
angajează singurătatea mea de-o parte a ta
de partea cealaltă dacă întind mâna aş putea să-ţi
simt tremurul unei strângeri

prea multă aşteptare pe cheiul separaţiei

o veşnicie peste noi de când
obişnuim să ne revedem o
dată la treisuteşaizecişicinci de regrete

Ottilia Ardeleanu

(12 mai 2013)

acest chin de poem

huuu lit

bătaia de joc a celor care
au trecut cu privirea
cu degetele arătătoare
cu biciul satiric
l-au ascultat din gura apostolilor de
cuvinte
au fost în stare să-i rupă hainele
să-l încoroneze în critici
până la sângerare
l-au sfâşiat din memorie
fără să ştie că
cineva i-a şters faţa şi a rămas
imprimat pe giulgiu de hârtie
din scoarţă de copac

sacrificat

dumnezeu i-a spus
acuma tu eşti dumnezeu şi
ţine crucea asta

şi el a mai zis
uite-mă
viu

Ottilia Ardeleanu

(4 mai 2013)