Sergiu Cioiu – «Prăbuşirea unui vultur într-un om» (Nichita Stănescu)

prabusirea unui vultur într-un om

 

de Nichita Stănescu

 

M-a izbit vulturul prabusindu-mi-se pe umar.
Clontul lui mi-a luat aerul din plamâni,
treaz fiind înca, m-am trezit
cu launtru meu plin de zburatoarele cerului.

Fereasca-ma, sa stea si cerul cu stele în mine.
Prea putina mi-e viata, încât
dau liber vederii si razei ei
dau liber.

Atâta va rog, scoateti-mi din plamâni pe vultur.
Am sa-l duc în spinare sa-l îngrop la vârf de munte.
Atâta doar va rog, scoateti-mi vulturul din plamâni.
Ma sufoc ; penele lui îmi umplu respirarea.
Strein de moartea mea
e vulturul mort.

Clișeu 5: Femeia veninoasă

Este otrăvitoare. Răutatea ei ucide. Ucide vise. Ucide inimi. Ucide minţi. Ucide şanse, speranţe, sentimente. Iese din văgăuna ei, ca un şarpe sâsâind şi, zăngănind inele, își scuipă veninul peste tot. Urmăreşte prada, târându-se lin şi confundându-se aproape cu tot ceea ce o înconjoară. O prinde, apoi, dintr-o smucitură precisă şi o acaparează. Se înfăşoară de gâtul acesteia şi o sufocă încet, încet, uitându-se, drăgăstos, în ochii ei.

O muşcătură şi e de-ajuns. Lichidul verzui curge iute prin venele tale şi fără pic de durere, dar cu o spaimă inimaginabilă, zbătându-te scurt ca într-un ștreang carnivor, te trimite criogenată în veșnicie!

În fiecare dimineaţă pândeşte din „scorbura” ei. Te privește îndelung, îți urmărește mișcările, salivează după vorbele tale, înghite în sec, poftește la tot ce-ți place. Se mai foiește căutând poziția propice, răsfoind vreun ziar sau vreo revistă de gastronomie, te fixează și, dintr-odată, se năpusteşte spre tine cu invective şi cu un aer de superioritate, lesne de înţeles, fără niciun motiv, fără niciun fel de jenă sau de îngrijorare că toate acestea se vor putea întoarce, într-o bună zi, împotriva ei.

Are propriile maniere de seducție. Nu-şi trădează intenţiile. Continuă să te privească galeş, mieros şi cu un zâmbet aşa de bine mimat!  Te atrage în jocul ei şi te hipnotizează în aşa fel încât, fără să vrei, te arunci, disperat ca un sinucigaş, în vâltoarea disputelor. Începi să-ţi doreşti chiar să fii prins în mrejele ei vătămătoare, de şarpe veninosss… Te determină să intri în gura ei. Nu ai nicio scăpare. Nici nu te mai poți împotrivi. Și, în cele din urmă, refuzi să o mai faci. Te-a înrobit, gata. Ești sub cuvântul ei. Nu mai raționezi, nu mai reacționezi. Pierdut…

Vipera! La prima vedere ai spune că este o persoană liniștită. Pare că nici nu te bagă în seamă, că nu-ţi acordă nicio atenție. Te lasă în pace până când, deodată, fără să prinzi de veste, aruncă asupra ta cuvinte dăunătoare, oribile. Începe şi te ciupește. Cu muşcături scurte şi dureroase, îţi introduce veninul sufletului ei (de parcă ai vrea!). Trupul tău devine un burduf de fiere. Nu mai ai scăpare. Eşti terminat fizic şi psihic. Începi numărătoarea inversă, orele devin minute, trec anormal de repede, totul se întunecă înaintea ta şi pieri ca un amănunt printre lucrurile importante. Anchilozat, rătăcit ca un drogat nu știi ce să mai faci cu tine. Nu mai ai nici măcar puterea să te uiți în oglindă. Ai devenit altcineva. Culoarea ochilor tăi este verde. Obrajii galbeni. Sângele rece.

Fără vreo remușcare, ea pleacă mai departe, în căutarea altei prăzi, la fel de naive, ca cele de dinainte. Victima se lasă amăgită, purtată de valul seducţiei, ghidată de mişcările inteligente şi de sâsâitul impunător al şarpelui din ea.

Vine o vreme, însă, când începi să o eviţi, nu-ţi mai place chipul ei şi, mai ales, atitudinea ei ostentativă, inflamatoare, ostilă.

Începi să o urăşti şi să îi doreşti să fie şi ea muşcată, la rândul ei, de un şarpe şi mai veninos!

  (30 ian.2010)

Urania Horoscop 2010 Sagetator – Pesti

Urania Horoscop 2010 Leu – Scorpion

Urania Horoscop 2010 Berbec – Rac

If by Rudyard Kipling

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât Voinţa, ce le strigă “Sus!”

De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

ecaterinei

(cu prietenie)

aş vrea să îi pun un nume

dar ea îl are

eroină

cu arme albe

în revoluţia ideilor

flacără din cuget

arzând cuvânt

generației tinere

strigăt de voință

 

suflet împădurit

de aleanuri desfătări

lăstarii îşi leagănă

în adierile creaţiei

frăgezimea se-aude trosnind

pe grumazul elanului

 

gânduri foşnitoare

aripi de buburuze

spre tărâmul iubirii

patos poetic

 

citind infinituri

ochii ei mari

descriu curcubeul

în vatra stelară

se coace numele ei

 

(30  ian. 2010 )