Ştefan Hruşcă – Colinde

Vine Moş Nicolae!

Kurt Hielscher – Portrete de Ţărani – fotografii 1933 – video Gabi Schuster

Preluat de pe Youtube

Superstiţii de Sânzâiene; şi la Craiova

preluat din

http://www.tirgumureseanul.ro/detali-stire/lista/eveniment/articol/superstitii-de-sanzaiene.html

Creştinii sărbătoresc mâine, 24 iunie, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus Hristos. Însă, în popor, sărbătoarea e numită Sânzâienele şi are obiceiuri practicate încă în unele zone ale ţării. Etnologii spun că Sânzâienele, sărbătorite mâine, 24 iunie, sunt o sărbătoare a Soarelui, a binelui. „Sânzâinele îşi au obârşia înainte de creştinism. Sunt asociate cu soarele. În vechime se spune că erau preotese ale Soarelui, că trăiau în păduri şi o slujeau pe Diana, zeiţa vânătorii la romani”, explică etnologul maramureşean Janeta Ciocan. Mai ales că acum, în luna iulie, Soarele stă cel mai mult pe cer, după care ziua începe să scadă. Sânzâinele, spre deosebire de iele, sunt zâne bune, umblă noaptea şi dau puteri oamenilor, animalelor şi plantelor. „Oamenii fac ceai din sânzâiene şi îl beau, le dau flori de sânzâine animalelor să mănânce ca să fie apărate de boli”, mai povesteşte Janeta Ciocan.

Cine nu cinsteşte Sânzâinele, adică cine nu culege flori de Sânzâiene, nu împleteşte cununi şi nu le aruncă peste casă sau nu face niciun alt obicei din nenumăratele tradiţii existente, îşi atrag pedeapse din partea „zânelor” bune. În acest caz, Sânzâienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recolte.

Fetele se tăvălesc goale în roua dimineţii

În Maramureş, fetele nemăritate obişnuiau să se spele dimineaţa, în roua sânzâienelor, ca să aibă copii. „Fetele dezbrăcate se tăvăleau în iarbă ca să fie fertile”, adaugă etnologul. Şi femeile se spală în apă curgătoare ca să fie curate de această sărbătoare. Nu orice are dreptul să culeagă această plantă, doar copii şi femeile ajunse la menopauză. Altfel, îşi pierd puterea plantele.

În această noapte, de 23 spre 24 iunie, fetele nemăritate îşi pun la căpătâi flori de Sânzâiene în speranţă că îşi vor visa ursitul, adică jumătatea.

Cununa peste casă arată cât trăieşti

După ce sunt culese, florile de Sânzâiene se împletesc şi se aruncă peste casă. „Cununile care rămân pe casă, undeva sus, pe acoperiş, înseamnă că acele persoane care le-au aruncat vor trăi mult. Cele care ajung în partea de jos a acoperişului înseamnă viaţă scurtă. Iar cununile care cad de pe acoperiş vestesc sfârşitul apropiat al celor care le-au aruncat”, mai spune etnologul. În Maramureş mai există o tradiţie potrivit căreia florile de sânzâiene se impletesc sub formă de cruce, se duc la biserică şi se sfinţesc, iar apoi se pun la „crucile” drumului (pe drumurile din afara satului, unde se află pământurile pe care le lucrează sătenii) ca să rodească holdele şi recoltele.

„Călare” pe foc

Pe Valea Vişeului, în judeţul Maramureş, oamenii mai aruncă de pe munte roţi de foc care luminează noaptea şi se sting jos, în apa râului. „Mai demult, roţile erau din lemn, acum sunt din cauciuc”, afirmă Janeta Ciocan. Dacă fetele îşi pun Sânzâiene la căpătâi, flăcăii fac, în aceeaşi noapte, foc, doar din lemn de brad. Îşi iau nişte bote pe care le transformă în făclii şi le leagă în jurul lor, iar apoi sar peste ele. „Se creează impresia că sunt călare pe foc. Toate aceste obiceiuri şi superstiţii de Sânzâine sunt un omagiu adus soarelui, o sărbătoare a soarelui, care, acum, se află la puterea sa maximă, iar prin aceste ritualuri se încearcă întărirea lui”, explică etnologul.

Craiova: Sânzienele alungă bolile şi sporesc roadele la olteni

preluat din http://www.adevarul.ro/locale/craiova/Craiova-_Sanzienele_alunga_bolile_si_sporesc_roadele_la_olteni_0_505149538.html

Craiova

Fetele se împodobesc astăzi cu frumoase cununile din flori de sânziene

Bătrânii din sudul ţării le spun drăgaice şi le descriu drept zâne bune, care colindă prin sate, aducându-le oamenilor sănătate şi recolte bogate.

Este ziua în care se celebrează vara, cucul amuţeşte, femeile merg cu coşurile la biserică, împart colăcei şi dulciuri copiilor, căci este sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Azi-noapte, fetele nemăritate şi-au pus flori de sânziene sub perne, iar celor mai norocoase li s-a arătat în vis ursitul.

Prin părţile Gorjului şi ici-colo, prin restul Olteniei, se mai obişnuieşte ca astăzi o fată să fie aleasă regină şi împodobită de celelalte cu marame şi cununi, pentru ca apoi să pornească toate în alai pe drumuri de ţară şi să străbată câmpurile, pentru binecuvântarea oamenilor şi belşugul roadelor.

„Mai există şi obiceiul ca fetele să arunce coroniţele de sânziene pe acoperişul caselor. Unii spun că, dacă o coroniţă cade, este semn rău despre iubit, alţii că, de fapt, anunţă apropierea nunţii. Important este Dansul Drăgaicei, care, deşi nu este ritualic, este îndrăgit şi dus mai departe“, spune Nicolae Dumitru, referent în cadrul Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.

Flori culese pentru leacuri

Oltenii care ţin la tradiţii adună astăzi sânziene, în special dintre cele galbene, pentru a le transforma în leacuri bune de pus pe rană sau în cingători care să înlăture durerile de spate. Foarte bune sunt considerate cele ce au înflorit noaptea trecută. Tot acum este ziua potrivită pentru a fi culese şi alte plante vindecătoare.

and… for me this:
“I love being a writer. What I can’t stand is the paperwork.” – Peter De Vries

o zi în oraşul cu 3750 de locuitori

au ieşit în stradă

întâi ghioceii pentru
aducerea la cunoştinţă a nevoii de viaţă
apoi nişte nămeţi revoltaţi
pentru
oamenii
nemulţumiţi de aerul cenuşiu al zilei
toţi lătrătorii de cartier şi
cei care
dacă nu încetează odată
climatul acesta potrivnic
vor ieşi în stradă
copiii soarele
şi lumea se va topi
cumva
înflăcărat
frunze din alte vremuri
vor tatua caldarâmul
zdrobit
în războirea dintre
uscăciune şi vijelie
va ninge iar
nervos
bătrâni cu sceptre
vor pune piciorul
în prag de primăvară
ca pe o altă lume rotundă şi verde
vor fi întâmpinaţi
cu pâine şi sare

Ottilia Ardeleanu

(21 feb. 2012)


and… for me this:
“Every writer I know has trouble writing” – Joseph Heller

Despre tradiţii: mi-a plăcut acest dans. Ce părere aveţi?

Să fiţi sorcoviţi cei care treceţi pe aici şi dacă veniţi şi cu un dar, să vă meargă boiereşte în anul ce vă primeşte!

Sorcova Ottiliei (1 ian. 2012)

Sorcova vesela
Ia deschideţi pagina
Atât de nouă
Ca un bob de rouă
Atât de dalbă
Cât o noapte albă
Versuri noi din mâini vă crească
Gândurile vă-nverzească
Să vă cheme împreună
În cenaclu-i vreme bună
Să trăiţi să-ntineriţi
Poezii să ne citiţi

La anu’ şi la mulţi ani!

pomul meu

(de Crăciun poeţilor)

pe drum se uitau la mine
ciudat
nu vedeau nimic
duceam un brad imens
aplecată ca Iisus
abia l-am băgat pe uşă

l-am aşezat în mijlocul camerei
goale
fără podoabe
doar cărţile
cu fusul versurilor
am tors beteala cea mai strălucitoare
şi-am început să înfăşor

112 muze pentru reanimarea dimineţilor asta e viaţa creaţie corupţia din metafore insomnii alb cu roşu de crăciun un fel de dragoste substanţa iubirii vise în ramă fotografia întâia căzătorii din stele dar eu sunt reală tot mai puţin îmi pasă pândesc târziul norilor…

ca un bănuţ de ou
luna
se lipise de geam
şi privea poeţii
minunându-se

Ottilia Ardeleanu

unu. decembrie / Ottilia Ardeleanu

(cu lacrimi)

îl simt

un flacon de ojă roşie

dizolvată în multă acetonă

curgând interior

ca ploaia pe ochiuri fumurii

stropi lipicioşi

în palmele mele pumnişori de copii

ai acestui pământ

trag după mine un cortegiu

ani fără rost consumaţi

aiurea prin gări canale cotloane

cum mă mai bântuie

morţii din spirite

văd hartă lângă hartă

atâtea românii

în gropile adânci

de pe alee

(1 decembrie  2010)

****************************************************************************

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu (în prag de iarnă)) ;

CRISTIAN LISANDRU (Bilanţul unor vremuri care nu mai trec – La mulţi ani, România, cum (de) mai trăieşti?);

INCERTITUDINI (adverb ( de întărire));

PAUL SANDU (Colaj);

DEJA-VU ( Iubeşte-mă mai mult ca niciodată)

DANA ŞTEFAN ( ninge. nu am titlu)

**********************************************************************

şi dacă

(îmi privesc graniţele)

mai am o ţară

este pentru că

mai am părinţi

care au avut părinţi

şi ei la fel

ne-am dat ţara asta unul altuia

din mână în mână

ca pe o pipă a păcii

am tuşit împreună

cum ridici o casă

cărămidă după cărămidă

din mână în mână

până ajung cuiburile

cu păsări

pe cer

de-acum

îmi aştept copiii

(25 sept. 2010)

---

ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM  BLOGURI!

IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu (în prag de iarnă)) ;

CRISTIAN LISANDRU (Bilanţul unor vremuri care nu mai trec – La mulţi ani, România, cum (de) mai trăieşti?);

INCERTITUDINI (viața între minus și plus);

PAUL SANDU (Colaj);

DEJA-VU ( Iubeşte-mă mai mult ca niciodată)

DANA ŞTEFAN ( ninge. nu am titlu)

****************************************************************************