nu pentru că (nu) se întâmplă ceva în ceea ce trăim

am deschis pagina la
un capitol despre cum
te poate durea poetic
fiecare cuvânt este o rană
pe adevărul acestei lumi

pansată cu un soi de
nesiguranţă

acolo unde îmi plimb degetele
se face semn

de carne

aerul contagios respiră din aproape
în aproape ne cunoaştem lăuntric
trecem din unul în celălalt ca
din inconştient într-o rezervă
de sentimente

niciun doctor de cuvinte nu
realizează câţi oameni
îşi mai vin în fire după
un tratament cu

tot ce ştiu

este că mă aşteaptă
zile de suspans
biblio
logic

Ottilia Ardeleanu

(17 nov. 2011)

inepuizabila criză

este unidirecţională
ca săgeata lui cupi ca săgeata
porneşte doar din inimă
ce nimereşte nu ştie că
nu are ochi are
direcţie nimic de zis
curge mult patos de acolo
o vreme până se termină
combustibilul

nimeni nu a înfiinţat încă
o staţie de
iubire

Ottilia Ardeleanu

(14 aug. 2012)

and… for me this:
“The art of writing is the art of discovering what you believe.” – Gustave Flaubert

mă mor te mor

simplu
mă uit în ochii tăi
sacrific
un sărut pentru fiecare mână
un sărut pentru fiecare picior
un cuvânt nu vei spune
tulburat vei căuta
sfârşitul în iubire
dumnezeiască

în timp ce alţi
nori de oameni

păcătuiesc

Ottilia Ardeleanu

(4 aug. 2012)

de (an)vergură

lumina unui dumnezeu îngenuncheat
îmi străpungea palmele pe pod
nori adunaţi a moarte în timpuriu
bănuiam un cer spongios
pe retină picura purpuriu un sentiment
în nefiinţă trecea noaptea
cu mine peste ape tulburi
scârţâiau fiare
sălbatice simţiri fojgăiau în
diluviană tăcere lăuntric
un venetic furase comoara
singura zestre de la mama eu
mă zbăteam să ies şi să fug din
defel să spun că
am fost şi eu
ceva vreme în mine
un suflet

Ottilia Ardeleanu

(18 aug. 2012

and… for me this:

“Sometimes when I think how good my book can be, I can hardly breathe.” – Truman Capote

aia e

şi pe bărbatul vraişte
îl chiverniseşte
cineva împădureşte prin el
ecologic să-i susure sângele
îi aduce caii la adăpat
cearcăne de lumină răsfiră
poieni de fluturi în neastâmpăr
aprinsă inima codrului
sălbăticiuni înhăitate domoleşte
de foame de sete de hoinărit
şi pe bărbatul vraişte
îl scoate cineva
la lizieră

Ottilia Ardeleanu

(16 aug. 2012)

„A fi adult e a fi singur”

cardinalitate
unui punct deşertic îi
cauţi substanţa
mai dezorientat ca
niciodată în
ascetică strâmtoare
te defineşte cel mai
bine fără sprijin
imponderabilitatea
îţi creează
senzaţii spirituale
singurătate faţă
în faţă

Ottilia Ardeleanu

(25 iul 2012)

and… for me this:

“I love being a writer. What I can’t stand is the paperwork.” – Peter De Vries”

săvârşitoare

omor vremea
pe masa de gânduri
clepsidra
vârful unei idei
o tinereţe ameninţată
şi ea
mă sfârşeşte
pe mine

(4 mai 2012)

Maxima Zilei

eu sunt un om perfect(.) singur!

Ottilia Ardeleanu

14 august 2012

tempo naturale

aerul acesta infestat cu iubire
muşcă limbile unui ceas
pieptul tău se întrece cu timpul
nu-l mai pot întoarce
în douăzeci de rânduri m-am născut
pentru tine am tot şi nimic din viaţă

ascult monteverdi în timp ce
mă iei de mână şi mă duci
acolo unde
aş putea să descopăr singură
ce vreau

am ajuns în cel de-al treilea anotimp
ce-ar fi să reflectăm la ce vom face când
ne vom despuia de ultimele neîmpliniri

acel dintre noi care va reuşi să găsească
desăvârşirea a lui să fie

ascultă-mă încă o dată fără niciun
efect pentru gânditorul precis

Ottilia Ardeleanu

(19 iulie 2012)

and… for me this:

“The only reason for being a professional writer is that you can’t help it.” – Leo Rosten

aşa e ea. cu mine şi cu tine

e ca şi când lupii s-ar aduna în haită şi
mi-ar adulmeca mirosul prin labe de zăpadă
scrâşnită de goană avalanşa din vârfuri de cer
să răstoarne pe mine fiori de teama celei mai
nefrivole catastrofe ce mi-ar putea îngropa
fericirea niciodată nu s-ar mai topi
sub ochii tăi glaciali în care aş putea să mă
întreb cine e cea mai frumoasă din lume

e ca şi când în pădure sub cetini cerbi
v-aţi lua în coarne orice luptă merită
dusă pentru un suflet de catifea nu
trebuie rugi să îngenunchezi nu aici
se bat nestemate stele în care vom locui
cândva râurile noastre se vor petrece peste
mijlocul învârtejit cu două braţe de iarbă

e ca şi când potopul ne-ar lua în loc neştiut
mână băiete viaţa asta trasă de hăţuri nărăvaşă
s-o îmblânzim să ne ţinem bine în şei rebeli şi
tineri lepădaţi de cămăşile inhibiţiei să-i dăm bice

o gură de rai peste gura mea s-o potolească de
patimă e ca şi când

Ottilia Ardeleanu

(17 iulie 2012)