dependenţă

tu ai nevoie să-ţi umble ceva pe piele
nişte gâze cu ace fine să facă topometria
să-mi arate planurile
cu ochii închişi iubirea
locul vulcanic de pe harta trupului tău
nici speologii nu ar putea să descopere
focul viu

acolo aş vrea acele cuvinte
să le zgârii în pereţi până ce sângele tâşneşte
din ele îţi place să donezi
cum ai salva o viaţă

tu ai nevoie să te cutreiere cineva
de la un capăt la altul cu tălpile
să calce apăsat pe nervuri ca apele dulci
în care peşti plutesc în bancuri

tot aştepţi la umbra bărbiei tale
să-şi pună capul cineva
pe vinele copacului vieţii

tu ai nevoie de ceva să-ţi intre în suflet
o albină pe trup mierea să curgă
să te acopere ca pe atlantida

cineva să te sece
cu buzele

Ottilia Ardeleanu

(17 martie 2015)

Advertisements

l-am certat şi acum regret


de ce s-ar uita să-şi vadă faptele când este un laş
pus pe fugă

am alergat după un zâmbet toată ziua
m-am împiedicat de firul roşu
nu s-a rupt

l-am prins tocmai când s-a aşezat pe buzele mele
disperat

Ottilia Ardeleanu

(3 sept. 2014)

pentru că mă obişnuisem cu tine

dimineaţa devreme pun leonard cohen şi de-o cafea tare
în faţa oglinzii cu periuţa peste dinţi ascult
cum se ceartă vecinii de deasupra pumnul în uşă
geamul spart înjurăturile din toţi pereţii
se duce naibii melodia mea preferată
rămân cu gustul de pastă oricât aş scuipa
viaţa
să facă ceva pentru mine ea trăieşte clipa
nu-i pasă de leonard nici de cafeaua care dă în foc
sună un ceas din interior timpul meu începe iar
o apuc de un capăt
între oameni
deschid fereastra să aflu aerul lumii la ora asta
doar câinii
verific ce las în tăcere o zi
lumină lucrurile care mi-au împrumutat din mişcări
pachetul pentru doişpe ore non-stop
o cărticică pentru pauza de masă
poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la maşină cheile
aprind becul pe scară

mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu
cu ultimul ruj de nuanţa buzelor mele

Ottilia Ardeleanu

(20 ian. 2014)

se ia prin copy-paste


mi-a adulmecat urmele
mi-a probat hainele i-au plăcut şi m-a lăsat aşa cum sunt
în văzul lumii
a folosit aceeaşi pudră rimelul şi trusa mea de manicură
până şi perciunii i-a făcut gheare peste urechi

mi-a rupt cuvintele direct din limbă şi-a uns buzele cu ele
zâmbetul meu e la ea o combinaţie fermecată
mi-a siluit poeţii filosofii au rămas în fundal să-şi prezinte oratoria
ea
s-a hrănit din mine ca dintr-un măr
apoi a dat de vierme

de-atunci
o roade ceva în stomac

Ottilia Ardeleanu

(6 ian. 2012)

plopi

ninge stăruitor

atunci ninge când nu mai vezi
drumul
indicatoarele pietonii
prăpastia
iubirea
tu şi eu
totul se îngroapă
sâcâitor
ninge cu şomeri
ziarişti poliţie

dunele albe au ceva mişcător şi
trudnic

s-au răcit plopii
de viaţă
de oraş
de oameni

ninge cu un aer
cosmopolit
peste muze fără buze
călăuze
cu ideile confuze
cam mofluze

Ottilia Ardeleanu

(10 ian. 2013)

landşaft galeş

nu
iubeşti din
savoarea
cuvintelor îndrăgostite
buzele mele te rostesc
fiecare ţinut pe
trupul tău ştiu să
dezmierd abia simţit
timpul meu se
topeşte de fericire nimic
altceva nu
face un peisaj de
desfătare

Ottilia Ardeleanu

(13 sept. 2012)

sub creangă de măslin

trăiesc
într-o inimă de bărbat

acolo a fost îngropat
până şi-a dat la o parte
piatra

în fiecare zi pe picioare
cu buze molatice
întorc viaţa în el

uite-mă sunt viu
se bucură
îl aud
sunt cu tine până la
sfârşitul veacului

Ottilia Ardeleanu

(22 aug. 2012)