wind of change…

Advertisements

nu e o haină de ocazie

singurătatea este cu un număr mai mare decât mine
cu toate astea am tras-o pe mine ce prostie
să cred că o astfel de haină ar putea să-mi ascundă formele
de tristețe de nemulțumire de nesiguranță prea fix mulată
ar întoarce privirile ar atrage iar eu nu vreau să mă știe oamenii că
mă îmbrac modern ar putea spune că poeții sunt mai sobri
dar nu haina face pe om
aș prefera o rochie pastelată de iubire mai
sus de genunchi așa cum îți plăcea ție

fără să vreau o port pe vremea asta
capricioasă mi se lipește de coapse de parcă
ar vrea să afle cât din tine a mai rămas
îmi pică greu trebuia să-mi închipui că n-am s-o găsesc vreodată
la preț redus

Vă invit aici, negreșit:

scaunul acesta

cunoaște atâta istorie în pielea lui roasă
pe la margini s-au agățat atâtea
stofe atâtea fuste și atâți pantaloni
păstrează încă forme de femei și bărbați
mirosul lor felul de a sta greutatea și toate mișcările
o piesă de muzeu valoroasă la care te uiți impresionat
a rezistat atâtor generații

punct de atracție moment de entuziasm
mii de persoane fac poze în acesta
ca și cum ar fi tronul vreunui rege
ba chiar rup bucăți din el și le păstrează
ca pe niște moaște
aerul devine somptuos templu imaginar

în profunzime are chiar și urme de tălpi
de pe când fata în casă ori de serviciu ori
cea mai fără de noroc se cocoța să șteargă
geamurile către visare

scârțâie de câte ori se anunță o zi neagră