fereastră de noiembrie

tu ai cântecul
poezia
câteva etaje spre
îngeri
şi-un câine

eu am răbdarea
chibzuinţa
calmul şi toamna
cu ziduri de îngeri

pe sufletul tău
cad în frunze
cântecul
poezia
răbdarea şi calmul şi
îngerii
cu sufletul meu deghizaţi
te-ademenesc
la un dor
fierbinte
cu aromă de toamnă

două frunze
acelaşi copac

Ottilia Ardeleanu

(5 nov. 2012)

and… for me this:
“I have made this letter longer, because I have not had the time to make it shorter.” – Blaise Pascal

noapte albă de Ottilia Ardeleanu

ne-am văzut şi timpul s-a spart în fragmente
ai călcat stropind trecătorii care
s-au împrăştiat printr-o minune

nu putea să fie totul de sticlă
din moment ce
ne ciocniserăm atomic
scăpasem paharul şi vinul
îşi răsturnase culoarea
peste chipul meu

aşa de puternic era sentimentul încât
o maşină de epocă s-a contorsionat când
s-a lovit de tine

m-am speriat vitrina s-a făcut zob ca timpul
eram doi oameni ciobiţi
din cioburile noastre păsări de cuarţ
trebuia să ne întregim

câtă vreme stăruiam într-un sărut iluzoriu
mă urmăreai descompunându-mă
în aroma unei priviri cât o

(20 mai 2011)