lucruri şi stele

azi e ziua când nu mai am stele
şi dacă aş căuta prin toate buzunarele
nu cred că aş mai găsi în afară de câteva
monezi nici de cutia milei

e vremea când n-am niciun chef
să rup din stelele mele verzi pe pereţi
pentru niciunul dintre voi
care mă fentaţi cu tot felul de cuvinte
piramide fântâni f m i ori
evenimente

m-am săturat să tot împart
singurele mele bijuterii
de noapte

din ele îmi răsar visele
cu sclipici universal

eu scriu mai fad
nu-mi trec prin minte poeme de duminică
metafora se roagă demult într-un turn de cocos
azi este
mâine nu
prinţul de vânt îi cântă printre creneluri de cireş

citesc în zborul păsărilor
mai nou
îl trăiesc pe viu
cu fiecare pană
ascuţită la frecarea cu aerul

acum e rândul vostru
lumina o urnă deschisă
pliaţi viaţa
încrezători daţi drumul
ultimului vot

Ottilia Ardeleanu

(18 mai 2014)

ochi de câine albastru

aştept un tren oarecare
cu ochi de câine albastru
aerul mă strânge într-o folie
cu soarele la un loc

o vrabie desprăfuieşte aerul
repede repede
după formula energiei

vremea se scurge în canalizare
miroase a hoit

ca o căţea cărând bucată cu bucată
puii ei
printre păpădii adineaori
se zbenguiau pe scurtătură spre cutia de carton

ca o căţea trăgând la ţâţe amănuntele din care îi făcuse
un botic o lăbuţă viscere
calde încă zvâcnind lumii sângele lor
neatins de mizeria contemporană

şuierul pământului nu poate fi înţeles
când abia ai făcut ochi
în realitatea urbană

adulmeci crudul când păşeşti
pe iarbă jocul este pregătit de gâze
între lapte şi gudron
încă nu faci distincţie

te uiţi la întâmplare

ca o căţea
viaţa alăptează puii mei de moarte

Ottilia Ardeleanu

(14 mai 2014)

l’amour est un oiseau rebelle

Lo mejor de Marco Antonio Solis

Poet, poezie, destin

ai intrat în poezie tatonând cu picioarele
într-un lac termal
unde mulţi se tratează de diverse
apa încropea cercuri în jurul tău
burice de apă sub stiluri de aburi
masau fiecare parte a geniului tău
spre relaxarea completă
metafore mai ceva ca balsamurile
am văzut repede ce se petrece şi am strigat
iată poetul
de acolo vine vindecarea
şi tot ce aveai mai original s-a reflectat în ochii lor
într-o infinitate de remedii

acum înţeleg eu de ce ai venit printre noi
abia când te-ai făcut pe de-a-ntregul cunoscut
puteam să ne lăsăm atinşi
să te atingem cu părerile noastre
cu inima
să facem schimb de substanţă

nimeni nu ar mai putea spune ceva
de rău
Ottilia Ardeleanu

(26 aprilie 2014)

alchimistul

am făcut tot posibilul
să nu fie nicio scurgere de bine
să nu se inflameze orgoliul
acest compus
uman
să rămână în recipiente
să nu sară în aer
vreun sentiment aprins

am deschis toate uşile
de metal

un vânt cu toane
a rupt pagină cu pagină
din studiul meu
din lucrarea de doctorat
din calculele pentru experiment
din câte-un vers scris pe margine
mărunt şi neglijent
ca o bucată de afect fărâmiţată
în turnesol

nu-mi pasă de formule
cifre şi combinaţii

doar culoarea cuvintelor
temperatura lor
şi forma degetelor
când etanşez sticluţe de
esenţă tare

dragostea miroase înţepător

Ottilia Ardeleanu
(3 mai 2014)

cimitirul

de-a-ndoaselea
sicriele stau în bibliotecă
au numere de ordine
nume celebre
epitafuri mici uşi secrete
prin care treci discret încoace-încolo
aerul mortuar

o candelă pare să aducă în contemporaneitate
pe cei de felul lor deplin liniştiţi
până la înţelesuri este vremelnicie

oare vântul din neastâmpăr îi scoate
din cavourile veline cu mirosuri de ceară

sar de pe divane ies din războaie
din iatacuri părăsesc iubirea instantaneu
lasă ideile filozofice cu un capăt în aer
formulele chimice se împrăştie pe podea
probabilităţile se ciobesc pe la vârfuri de pietre
preţioase culorile îşi pierd echilibrul
dispar din paletă
muzical notele se fac neauzite prin copaci
marea lansează un nou tip de ambarcaţiune
care se conduce după lumina din oameni
soarele cade în fântâna lui păcală
să-l scoată cineva cu o sită strigă
ecoul furios

turceşte ascult poveştile şeherezadei
în ediţie limitată

Ottilia Ardeleanu

(23 aprilie 2014)