se vor chema istorie

de cum păşim în stradă
ceva stă să izbucnească
până şi primăvara
e încărcată de un
aer sfârtecător
molima însingurării
se întinde cu disperare
orice sunet pare un murmur
de nemulţumire
orice gest o sinucidere
orice tăcere un blazon al sfârşitului

e un capriciu să mai poţi exclama
sunt întreg
atâta vreme cât eşti
ameţit de mori de vânt
don quijote încrezător în
viaţa dulcinee
şi-ntr-un condei din care

ne tăgăduim
existenţa

Ottilia Ardeleanu

(15 mai 2012)

proxima

în fiecare zi inspir
îngeri
lucrează în sângele meu
zăcământ
lucrează în sus şi în jos
lucrează şi se şterg de sudoare
lucrează până
îmi cresc aripi
ocup o treaptă deasupra lumii
devin însămi un fel de
prelungire a
fiinţei mai limpede bonomă
irezistibilă

văd altfel lucrurile
de aici

apoi
îi expir şi ei coboară
să lucreze
în ceilalţi

Ottilia Ardeleanu

(12 iulie 2012)

literatura ta

de oriunde mă iei
cu degete umezite
pe buze mă întorci
să-mi cunoşti
un semn
timpul între noi
două file impregnate
în cerneală caligrafic
simţiri faţă-verso
ne căutăm
înclinaţiile

împerecheate
fenomene de
bibliotecă

Ottilia Ardeleanu

(11 iulie 2012)

dihotomie inexistentă

sentimentul meu
polarizat de
existenţa unui
dumnezeu care îmi
împarte lumea
în bine şi
bine
pot spune
nu mai am nevoie
nici de
hamlet
nici de greci
pentru
măsura lucrurilor
nu
am de ales
de care parte

mă aflu

Ottilia Ardeleanu

(10 iul. 2012)

and… for me this:
“I have made this letter longer, because I have not had the time to make it shorter.! – Blaise Pascal

virament în eu

am fost eu mai ieri
m-am exprimat în
felul acesta strict
până am reuşit să-l sparg
cu un sentiment
mai tare decât raţiunea
dar m-a pus indiscreţia
să deschid un sertar
acolo se aflau multe lucruri
judicioase
fiecare avea câte un nume
important
pentru mine
a fost atingerea
şi metamorfoza
prin care doar
în ochii aceştia
vivanţi bănuiesc
a mai fi fost

Ottilia Ardeleanu

(27 ian. 2012)

and… for me this:
“A metaphor is like a simile.” – Author Unknown

„a vedea înseamnă… nevoia să vezi”

neastâmpăratul dumnezeu îmi spune
fericirea prinde-o cu sfoara asta
curcubeu nu-ţi fie teamă că
ochii mei cer se vor face deasupra ta
în fiecare tâmplă scormoneşte
o comoară tu fără grijă intră
ceea ce cauţi nu e târziu să se întâmple

un suflet face dragoste cu sufletul meu

nu înţeleg de ce sunt atât de
goală pe dinlăuntru

Ottilia Ardeleanu

(28 iunie 2012)

and… for me this:
“Dreams are illustrations from the book your soul is writing about you.” – Marsha Norman

vâlvătaie

mi-a crescut un cireş în piept

cel mai tare mi-a plăcut când s-a copt
te-ai urcat pe furiş eu nu ştiu unde eram
ai cules o cămaşă de in şi buzunarele
mi-au mărturisit cât sunt de dulce

m-ai părăsit pentru primăvara altei livezi

Ottilia Ardeleanu

(8 dec. 2011)

ca şi când

m-aş plimba pe o
trajinera înserată
viaţa
înaintează un om
prăjină împinge
fundul apei
trece pe sub un braţ
de flori ochi melancolici
amestecaţi în realitate
sombrero
iscă o ameţeală blândă
mă surprind
în eterul viril
sentimente
defilează lacustru mâinile tale
jăruiesc apusul se amestecă printre
aşteptări
înspre suflete cresc
lumini de
chipuri incerte

ca şi când
te-ai petrece în
altă fiinţă

Ottilia Ardeleanu

(18 iunie 2012)

istoria necunoscutului ori invers

în nu ştiu câte lacăte te ţin
legendă tezaur taină
ce-oi fi

războaiele lumii
de dragoste oare
la porţile tale s-au dat

istoria a scris hărţi
nu
oameni

nu vreau să te mai atingă
nimeni
rănile tale miros şi acum
eroic

întuneric

aş îndrăzni să te cunosc

mi-ar trebui nu ştiu câte chei
să te deschid

Ottilia Ardeleanu

(23 iunie 2012)

poem fără ieşire

mă întrebi la fel de indolent
mă tu ai ceva cu mine
în timpul ăsta lumea
se va lepăda de păcate

eu va trebui să-ţi răspund
nu
nu mai am nimic cu tine

ridici sprânceana
cu accent
dar ai avut ceva

(privesc sfâşietor
trecutul nostru)

nimic
doar o prietenie

te prefaci că înţelegi
iar eu şterg cu buretele
toate literele care
ar fi putut
însemna

Ottilia Ardeleanu

(12 mai 2012)