pentru toţi prietenii mei virtuali, un gând bun!
pentru toţi prietenii mei virtuali, un gând bun!
elle dort toujours sur le ventre
entre les seins elle couvre les visages des amoureux
son coeur ne bat pas
les curieux collent l’oreille contre la poitrine de la salope
elle ne se gêne pas ni ne protège sa beauté
on dirait qu’elle est une paresseuse embourbée à l’intérieur des gens
le dernier souffle c’est l’apaisement
la dévergondée s’endort
pour un instant
(traduction par Ottilia Ardeleanu)
intraţi şi aici: Maria Postu
Madame de Pompadour – François Boucher
Domnul Balázs F. Attila a avut amabilitatea să traducă două două poeme de Ottilia Ardeleanu!
Domnule Attila Balazs, apreciez gestul dumneavoastră. Vă mulţumesc mult.
Iată şi cele două poeme:
1. poemele din dreptul inimii de Ottilia Ardeleanu
(sunt cele care rezistă)
azi
inima mi s-a deschis
către oameni
pentru prima oară s-au interesat de mine
m-au atins uşor înmuindu-şi degetele
în sângele meu
şi m-au scris cu un fel de lumină
au pirogravat un sentiment
mai multe
până au dat forma care
să-i sensibilizeze
apoi m-au închis
ca pe o carte
cu semn
(29 dec. 2010)
iată traducerea:
(könyv könyvjelzővel)
ma
megnyílt a szívem
az emberek irányába
kezdetben kíváncsiak voltak rám
óvatosan megérintettek belemártották
ujjukat vérembe
és leírtak valami fényszerűséggel
megjelöltek egy érzést
aztán többet is
amíg megtalálták azt a formát
amely megérintette őket
aztán becsuktak
mint egy könyvet
könyvjelzővel
2.locuri de Ottilia Ardeleanu
(nici nu exist fără ele)
unii ar putea spune
că am buze inestetice
fiindcă sunt pline
dar jur că nu mi-am injectat
siliconi
altora li se par senzuale
aşa în nesomnul nopţii
când se îngână
le găsesc
de multe ori în sărutul tău
când le ating
din degete se aude un scârţâit
care se termină
într-un punct
cât de mică e lumea
(27 nov. 2010)
iată traducerea:
(milyen kicsi a világ)
azt mondhatják egyesek
hogy csúnya az ajkam
mert telt
de esküszöm, hogy nincs benne
szilikon
mások érzékinek tarthatják
álmatlan éjszakákon
amikor gagyog
gyakran
csókodban oldódik
amikor megérintem
sercegés hallatszik
ujjbegyemen
mely egy pontban végződik
milyen kicsi a világ
la colţ un păianjen
uriaş
cu două unghii cum două fursecuri pe furculiţă
batem în masă cu degetele
să vină femeia în mov
să o tragem de ţîţe
aici se îndulcesc glasurile
leo e leu paşa e paşă eugenia se mănîncă pentru revenire
caloriile ascunse în poalele popii
şi predici
pe agonia trece o autostradă
trasează linii poetricii fac poetrici de prima mînă
scuzaţi cacofoniile
nu dau bine la public
alexandrii petriile mojicii petriilor
se relaxează în piscină
ottilia dragoş ratz
tac
ioana vorbeşte în van
ioana vorbeşte
bem cafeaua ne incită rebutul
lintea dă neuronilor neuroni
aşternuţi pe nisip nasc drumuri comunale
aici dan aici martin aici so iani
aici noi peste voi
păianjenii ţes plase
venin
două femele strîng în braţe două vocabule
nora bătrînă şi nora tînăra
nora
să jucăm fraţilor
mîine e timp şi e moarte
să jucăm
mîine e muri şi
mîine e muri
şi mîine
2011-06-09
neînţelesurile te frapează ai vrea să zbieri
normalitatea nu e obişnuinţa ci buna chivernisire
diferenţa între a arăta cu degetul şi a scoate cuvinte
inteligibile
Câteva maxime care mi-au traversat eul, în acest moment: 18.15, 10 mai 2011:
Nu e bine să fii cel mai bun. Niciodată nu vei mai avea timp de tine!
Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu are câte un tarif!
Bărbaţii din viaţa mea mă aşteaptă cu flori. Dar, eu sunt vie!
de Ottilia Ardeleanu
onorată să mă aflu alături de aceşti oameni minunaţi, într-un volum “inimos” de versuri de dragoste şi le mulţumesc că există în viaţa mea.
şi pentru că mereu cuvântul ne afectează inimile ne vom vindeca reciproc, tot prin cuvânt!
mă înclin,
Ottilia Ardeleanu
Mesagerul de Bistriţa prezintă antologia în câteva cuvinte!
vă invit la clinica de cardiologie,
pentru tratarea problemelor inimii!
Confirmare PRIMIRE PREMII “POEZIE ŞI SUFLET”
O aştept şi pe DIANA CHIRILUC să confirme primirea premiului! Este singura de care nu mai ştiu nimic.
***********************************************************************************
astăzi voi fi un cetăţean model
o să mă spăl pe dinţi
îmi savurez cafeaua din ceaşca roşie
aşezată mereu lângă veioza de pe
noptiera de la capătul patului
verific gazul
lumina şi
uşa de la intrare
aşez cheia sub preş apoi
o să am grijă să dau prioritate
la urcare în autobus
femeilor
asta dovedeşte respect
îmi impun un salut sobru şi
privesc mimica colegilor de birou
abia apoi trec şi la celelalte
nevoi ale zilei…
şi dacă mai am timp
voi deschide fereastra şi voi privi
de o parte şi de alta ca şi cum
rânduielile lumii ar depinde de mine
sau poate o să mă pitesc tăcut
în pântecul zilei
vieţuind
ca albul în culoare
oricum îmi voi păstra chipul
ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM BLOGURI!
IOANBISTRIŢEANUL (m-am săturat de eminescu) ;
MARIA POSTU (CINE MI-A OCUPAT LOCUL DE PARCARE?);
MARIA POSTU (De cine îmi pasă mie…);
CRISTIAN LISANDRU (Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 4 –);
INCERTITUDINI (printre povești)
Imaginează-ţi, o clipă, iubito,
Că pe pământ nu am fi decât noi-
Doar eu şi tu şi fericirea noastră,
Adam şi Eva şi celelalte cuvinte!
Probabil, intrigantul ăla de şarpe
Ar veni să repete istoria!
iubito
o clipă
imaginează-ţi
că pe pământ nu am fi decât
eu tu fericirea
un adam o evă cuvintele
şi intrigantul de şarpe
târând istoria
varianta Ottiliei Ardeleanu
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM BLOGURI!
IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu (în prag de iarnă)) ;
MARIA POSTU (Excursie la Balea -Lac in ultima zi din octombrie cu elevii de la CNB “George Cosbuc”);
CRISTIAN LISANDRU (Febra zilelor mohorâte);
INCERTITUDINI (mâine fără ieri);
DEJA-VU ( Călcâiul vulnerabil…)
DANA ŞTEFAN ( ninge. nu am titlu)
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
cu simţurile descătuşate
spre cer suie
copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agăţat de o lumină
vreau să rostesc: viaţă
cuvintele ard
şi flacăra mută
se stinge în semn de iertare
…şi iată-mă alunecând adânc
în liniştea lucrurilor
***
Adriane, sunt versurile de suflet dăruite, la Felix, în vara lui 1978, vara în care ai plâns…
*tinere, sunt doar o iluzie pe pământ*, aşa mi-ai spus.
să ai linişte acolo unde eşti şi să veghezi mereu asupra cuvântului!