UPDATE FOTOGRAFIC – Prin amabilitatea lui Alex Mazilu, începând de astăzi voi alătura textelor mele fotografiile realizate de el. Mulţumesc, Alex!
MOTTO – “Nu durerile violente lasa urme in noi ci durerile inabusite staruitoare, suportabile care fac parte din rutina noastra cotidiana si care ne macina la fel de constiincios ca si timpul” – Emil Cioran
M-am prezentat la raportul de dimineaţă cu conştiinţa periată şi cu sufletul lustruit. În urma verificărilor de rigoare am fost informat că sarcinile mele de serviciu vor fi suplimentate, fiind necesare noi eforturi personale pentru îndeplinirea lor. Am înţeles, să trăiţi! Am plecat către câmpul de instrucţie al vieţii cu speranţa în bandulieră şi cu dragostea ascunsă în porthartă, mărşăluind frenetic pe caldarâm şi fredonând un cântec de luptă din care reieşea că doresc să mor frumos, cu arma într-o mână şi cu fotografia ta în cealaltă, pe meterezele redutei care eşti. Mi s-a ordonat să sap tranşee către inima ta şi să construiesc, din flori uscate, un pod peste fluviul de patimi care încearcă să ne ţină la distanţă.
Şedinţa de tragere a decurs fără evenimente deosebite, ţinta fiind chiar eu… M-am târât pe coate şi genunchi prin fân proaspăt cosit şi am desfăcut o conservă imaginându-mi că te invit la masă în toate restaurantele lumii. Pe drumul către dormitoare am mărşăluit cu ochii spre cer şi mi s-a părut că zâmbeşti din spatele curcubeului care arcuia până şi gândurile cu o graţie multicoloră…
Am plâns curăţându-mi echipamentul de noroiul cotidian şi am adormit cu gândul la tine, pregătit pentru o nouă zi de instrucţie...
SURSA FOTO – Alex Mazilu
//
Poezieromaneasca's Blog 