3 de Ottilia Ardeleanu

Jurnal.

În oricare jumătate de locuinţă vidul devine tot mai dens şi, când trec prin el, se bătătoreşte cenuşiu, un pântece de pădure cu nou-născuţi prin care a intrat buldozerul. Sentimentele îmi sunt defrişate şi, mereu, acea rază mă scormoneşte ca o lopată avidă de-ntors vorbele şi pe-o parte şi pe cealaltă, poate-poate mai găseşte ceva de recuperat. Nişte trecători indiferenţi, gândurile se poticnesc în noaptea care merge pe brânci în urma soarelui, ca un copil după o minge fistichie.

Îmi vine să scriu despre viaţă! De fiecare dată când năluci se încoronează în capul meu, îmi vine să le trântesc pe masă şi să le umplu cu cerneala sufletului, să las semne pe trupurile lor ciudat de albe şi de absorbante. Dar ele se disipează mai repede decât s-ar încovoia degetele mele după cuvânt şi ar deveni o parte din mine.

Am senzaţia că o mână puternică mi se aşază pe umărul drept, când, de fapt, este umbra grea a singurătăţii. Cred că şi ea e la fel de singură. Naiva! Se bazează pe mine. Insistent. Ba chiar brutal.

Punctul 3: ar trebui să o îndepărtez cu un spray paralizant, cu un plici sau s-o înec într-un pahar de…, de parcă aş fi uitat de principiul lui Arhimede!

 (12 august 2011)

dincolo de azi de Ottilia Ardeleanu

dau să ies din mine
vântul închide uşa
îmi prinde gândul mai
mult înspre oameni
nici înăuntru nu e
prea linişte de când
au căzut clopote
în curte

printre atâţia trecători
uit să-mi mai
port chipul

(7 iulie 2011)

noapte albă de Ottilia Ardeleanu

ne-am văzut şi timpul s-a spart în fragmente
ai călcat stropind trecătorii care
s-au împrăştiat printr-o minune

nu putea să fie totul de sticlă
din moment ce
ne ciocniserăm atomic
scăpasem paharul şi vinul
îşi răsturnase culoarea
peste chipul meu

aşa de puternic era sentimentul încât
o maşină de epocă s-a contorsionat când
s-a lovit de tine

m-am speriat vitrina s-a făcut zob ca timpul
eram doi oameni ciobiţi
din cioburile noastre păsări de cuarţ
trebuia să ne întregim

câtă vreme stăruiam într-un sărut iluzoriu
mă urmăreai descompunându-mă
în aroma unei priviri cât o

(20 mai 2011)