nimic nou

aceleaşi inele
aurul pe dinăuntru o mină fericită
de concentraţie

aceleaşi mâini
poate mai uscate
în gingăşia lor apar
deasupra hârtei ca un cer scris
la indigo acorduri semnături
într-un fel resemnări

în ciuda cercurilor de soare
pe marea tulburată
mult mai tânără viaţa pare
sora mea mai mică

Ottilia Ardeleanu

despre acestea nu am mai spus

în fiecare seară mă încui într-o cameră de cristal
rulez aripi de fluturi şi le înmoi în lichidul albastru
picur semn cu semn până ce se aude numai susurul
fiecare venit îşi lasă hainele pe celălalt mal
se scaldă în cuvinte cu veselia copilăriei
oameni în toată firea

fericită fac tot soiul de origami cu metafore
le dau drumul alegoric la vale
ei prind ce le place studiază şi pleacă altfel

un şoricel intră ca într-un sac de nuci
mă şi amuză cu mustăţile lui
aş putea scrie un roman
despre

Ottilia Ardeleanu

(2 iunie 2011)

despre acestea nu am mai spus de Ottilia Ardeleanu

în fiecare seară mă încui într-o cameră de cristal
rulez aripi de fluturi şi le înmoi în lichidul albastru
picur semn cu semn până ce se aude numai susurul
fiecare venit îşi lasă hainele pe celălalt mal
se scaldă în cuvinte cu veselia copilăriei
oameni în toată firea

fericită fac tot soiul de origami cu metafore
le dau drumul alegoric la vale
ei prind ce le place studiază şi pleacă altfel

un şoricel intră ca într-un sac de nuci
mă şi amuză cu mustăţile lui
aş putea scrie un roman
despre

(2 iunie 2011)