Clişeu35: pământul de Ottilia Ardeleanu

(o altă viziune)

 

Pământul are şi el raze. Oamenii. Unii stau cu picioarele în sus. Dar nu cad pentru că îi atrage ceva la pământul acesta. Nici ei nu prea ştiu ce. Doar că dimineaţa le e cam greu să se ridice şi să plece la muncă. Adică la însorit. De fapt, la împământit. Pentru a săpa cu plugul de raze şi, apoi, să aşeze brazdele către ei înşişi. Să aştearnă patul de seminţe. Să sufle în ele ca în jar. Ele să se coacă. Apoi, copiii raze să prindă meşteşugurile de la părinţi… Unii se duc la încălzit şi luminat. Probabil de aceea au buzunarele pline cu liţe şi baloane transparente. Agaţă de fiecare copac aure prin care să intre musculiţele, bondarii şi alte aripioare care să se vânture ca foalele spre bunăstarea societăţii de consum.

Alţii îl bătătoresc nefăcând mare lucru. Cu alte cuvinte, bătând pasul pe loc. Doar ridicând sus de tot capul, părând să se compare cu norii. În timpul acesta vorbesc cu Cioran, Eliade şi alţii, despre natura lor. Conştiinţă. Amărăciune şi disperare. Mituri şi alchimii. Despre tinereţea fără de ea însăşi. Şi alte lucruri ce depăşesc sferele joase. Unde e întotdeauna mai frig. De multe ori dă şi îngheţul. Din nefericire, sau… nu ştiu cum s-o iau, ei pot stârni furtuni şi mai mari decât burdufurile umflate printre care planează ideile. Înţepătoare. Care chiar au rolul să plouă. Oceanele din ochi, lor li se datorează. Uraganele sunt doar şiroaiele de lacrimi ce curg până în barba celor de dedesubt. Şi toate bucuriile se îneacă într-un triunghi.

Cei care practică levitaţia stau pe laterale. Ca nişte urechi imense ce captează informaţii de toate nivelele. Frecvenţă, intensitate, arie de extindere, de comunicare. Uneori mai cad în mâini, aşa ca rapperii, dar au învăţat cum să nu şi le frângă. Pentru asta, mai împrumută calciu şi fier de pe la plantele ce se dezvoltă ca pilozităţi.

Vecinul pământului este chiar soarele care stă înfipt într-un uluc precum un buzdugan. Şi dacă vede că pămâtul are plete şi barbă frumoase, de oftică, se aprinde foarte tare, arzând totul în calea lui. Începe o campanie de arşiţă, punându-şi flăcări în gură. Ca fachirii. Şi-apoi le suflă peste tot ce-i încape sub privirea precum un radar. Începând cu florile: narcise, trandafiri, gerbera. Apoi cu arbuştii, copacii: lămâi, meri, banani. Până când şi pe misterioasa lună a boit-o în nuanţe de galben şi o scoate din locuinţă doar noaptea, de teamă să n-o îndrăgească vecinul Pământ şi să i se năzară să o fure în vreo noapte, ca pe sabine, iar mai apoi, să şi-o înrămeze în propriul cer.

Uneori, când se mai înfurie că vreo lighioană vecină îl ciupeşte de gene sau îi cântă prea tare la ureche, apucă Pământul de raze şi-l roteşte ca pe o timonă a timpului. Şi-aşa, roata vieţii se învârte! Oamenii de sus ajung jos, unde s-au adunat toate volburile. Târându-se prin noroaie. Toată nava timpului pluteşte uşor către infinit, având grijă să nu se lovească de aisbergurile ca nişte coarne de rinocer înfuriat. Ceaţa simţurilor se lasă, aşa cum îşi lasă orice mireasă vălul.

La anumite intervale de timp, nu ştiu dacă regizate, complotate ori intempestive, oamenii raze se orbesc unii pe alţii cu tot felul de lucruri ciudate şi chiar de neînţeles. Câteodată, îşi scot spadele şi se duelează până ies scântei. Aşa apar apusurile de pământ, precum cele de soare. Şi asta, tot datorită lui, jupânului portocaliu, care bagă fitile. Îndată le unge cu sudoarea minţilor. Apoi, le dă foc.

Nu poate urma decât o explozie.

 

(27 iunie 2010)

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Căutare); MARIA POSTU (Imagini de neuitat din Polonia); CRISTIAN LISANDRU (BĂRBATUL CARE ÎŞI DUCE CAPUL PRIN NORI); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru ); PAUL SANDU (fragment); Raul Coldea (să îţi spun despre oraşul din mine ana); LEO (Falsi); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (DROPS V); KATY (sau); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Dor de el);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Ne place ori ba … ăștia suntem!) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi);

Dude albe dude roşii de Liviu-Ioan Mureşan

zicea bunica de capitalişti
noi strîngeam dude le scuturam pe un cearşaf
pe cele albe apoi ne aşezam şi mîncam
bunica zicea
strîngeam frunze pentru viermii de mătase
să ne facem norma
două pungi de un leu
„răi tare răi mai erau şi ovreii şi nemţii
sugeau pînă şi măduva de pe om”

dudele negre le strîngeam de pe jos
nu puneam cearşaful să nu se păteze
„se face ca sîngele închegat
ca sîngele de român închegat”
noi mîncam dude negre dude dulci
ca lebeniţa şi zmeura
ne întorceam cu faţa la soare şi îl priveam pînă totul devenea albastru
pînă lacrimile curgeau se opreau şi nu mai aveam

„or să vină iară
mama lor or să vină nesătuii
că noi sîntem buni atîta de buni că pînă şi ţara
o dăm”

s-a dus bunica duzii cu ea
nu mi-aş fi amintit
dar m-am tăiat cu aparatul de ras
şi două dude roşii
au picurat.

dacă vrei aici mă găseşti de Ottilia Ardeleanu

(deschidere)

 

n-am părăsit

 

sunt cea care

am rămas

între aceiaşi pereţi

deschişi

freş

înmugurind clipele

ştergând fruntea de gânduri năduşite

plouând cu răbdarea aşteptării

bucurie aşternând paşilor

aburind supa zilelor de singurătate

desprăfuind tristeţea nopţilor nude

 

lecturându-te

cu buricele sufletului

atingând filă cu filă

cu buzele

despicând cuvintele

după care te afli

 

uşa aceasta cu senzori

nu desparte

 

şi totuşi

 

(26 iunie 2010)

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Căutare); MARIA POSTU (M-am intors dintr-o calatorie…); CRISTIAN LISANDRU (LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (18)); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru ); PAUL SANDU (fragment); Raul Coldea (să îţi spun despre oraşul din mine ana); LEO (Falsi); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (DROPS V); KATY (sau); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Dor de el);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Ne place ori ba … ăștia suntem!) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi);

decepţie de Ottilia Ardeleanu

(salt în nimic sau cine mai ştie)

 

mă aruncă de sus

dacii o făceau cu feciorii frumoşi

sunt destule ţepe

 

pe buzele prăpastiei rămân

ciutură în cumpănă

fântână seacă

 

suspendată

de timp

umplu clipe cu speranţe mutilate

 

în vrie

ca o cădere de pe acoperiş

fâlfâind iluzii

 

du-te vino

într-un hamac de păianjen

deznădejdea alunecă

fir deşirat

 

în copac

 

anobium roade

unghiile

crescute până-n gât

 

(27 iunie 2010)

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Poveste fără sfîrşit); MARIA POSTU (M-am intors dintr-o calatorie…); CRISTIAN LISANDRU (GEAMANTANUL (6)); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru ); PAUL SANDU (fragment); Raul Coldea (să îţi spun despre oraşul din mine ana); LEO (Falsi); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (DROPS V); KATY (sau); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Dor de el);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Ne place ori ba … ăștia suntem!) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi);

când te apropii de mine de Ottilia Ardeleanu

(aparat de măsură a senzaţiilor)

 

aerul bate din aripi vioi

balansează pe umerii mei

cu bretele de mătase

îmi ciupeşte obrajii până dau în roşu

macii de pe rochie

încep să zbârnâie

necontrolat

senzor bombastic

 

clocot bezmetic

vulcanul

sentimente fierbinţi evadează 

se risipesc şuierând

şi cad

toate cad de pe mine

mă topesc

topesc

pudoarea

 

(25 iunie 2010)

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Poveste fără sfîrşit); MARIA POSTU (M-am intors dintr-o calatorie…); CRISTIAN LISANDRU (INTERVIU – 2); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru ); PAUL SANDU (fragment); Raul Coldea (să îţi spun despre oraşul din mine ana); LEO (Falsi); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (DROPS V); KATY (sau); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Dor de el);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Ne place ori ba … ăștia suntem!) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi);

Clişeu34: carte de Ottilia Ardeleanu

(cu deschidere spre suflet)

 

Câteodată, mă răsfoiesc. Încep de-aiurea. Nu o iau cu prima pagină. Nici de la cuprins. Nici măcar de la sfârşit spre început. Asta pentru că nu am proiectat un final. Este o carte nesfârşită. Mă citesc. Pur şi simplu. De oriunde mă deschid. Aşa cum deschid uşa prietenilor. Care doresc să mă vadă. Să mă întrebe de sănătate. Cum îmi petrec timpul. De ce nu ies mai des. Şi de ce nu-i mai vizitez, în ultima vreme. Motivez că am un rău, o stare de moleşeală. Dau vina pe soare. Pe nesomn. Pe iubire. Pe orice altceva decât pe mine, culpabila de toate filele.

Când îmi trăsneşte să iau cartea, intru fără să mă vadă nimeni, aşa cum pătrunde aroma cafelei de dimineaţă în nările adulmecând parcă dinadins, înălţându-se, umflându-se, primind dâra vaporoasă ca pe o împărtăşanie a simţurilor. Binefăcătoare. Stau, apoi, ceasuri întregi cu rândurile de vorbă. Nici nu bănuieşti cum se arată ele. Temperamentale. Întotdeauna spun răspicat ce au de spus. Cu patos. Cu frenezie. Exaltare. Antren. Parcă sunt îmbătate de miracol. Inteligente. Ele vorbesc cea mai frumoasă limbă. De fapt, sunt mult mai multe. Şi nici pomeneală să nu se înţeleagă. Chiar dacă unele sunt din departe. Totul ţine de comunicare. Ai putea fi chiar orb, surd şi mut. Percepţia vine dinlăuntru. Ea doar ţiuie în urechi. Vibraţiile se derulează ca-ntr-un refren. Armonia se aşază singură pe fotoliul desfătării sufletului. Nişte rânduri gătite. Se îmbracă fie după posibilităţi. Elegant, modern, autentic ori în vogă. Fie după situaţii. Flu ori nepretenţios. Niciodată nu apar cu hainele necălcate, mototolite. Numai că, uneori se îmbracă tinereşte, alteori sobru. Ce să mai, sunt pline de vervă.

Pitită în mine însămi. Printre file. Ca atunci când mă ascundeam în pod cu eroii, feţi-frumoşii, prinţii, domnitorii, aventurierii. Şi treceam toate mările, războaiele, ghionoaiele, pădurile cu fiare, zmeii… Eram curajoasă. Temeritatea se mai domoleşte. Odată cu scrierea paginilor. Parcurg câte un pasaj din mine. Unul care-mi place mult. Îl savurez. Mă trezesc mişcând buzele, răcorindu-le cu limba, ştergându-le cu dosul palmei. Ca atunci când mi se spunea că nu e frumos. Dar eu mă propteam în faţa oglinzii şi repetam, dinadins, gestul. Ca o actriţă. Şi chiar mă străduiam să văd unde e urâtul. Pe naiba! Totul era frumos.

Citeam şi repetam. Cu voce tare. Intonaţie. Gestică. Schimbam podoabele. Turbanele. Rochiile mamei, care-mi veneau până-n pământ. Doar aşa puteam fi domnul Ţării Româneşti. Or, Albă-ca-Zăpada, Zâna cea bună. Mircea. Baiazid. Coana Chiriţa… Improvizam. Luam o sticluţă de parfum şi ziceam că ţin un microfon. În oglindă se petrecea un întreg teatru. Eram actor şi spectator. Uneori mă mai prindea mama. Nu mă certa. Îmi spunea, cu glasul uşor înălţat, de parcă mă aflam pe o scenă şi cuvintele trebuiau să urce treptele până la mine, că trebuie să mă întorc la muncă. Eu îi răspundeam cântând. Ca s-o îmbunez. Frunzăream filele parcurse. Reţineam paragrafele importante. Puneam semn, ba o foiţă de nuc uscată, ba nişte petale de trandafiri. O acopeream cu un şerveţel brodat ca o ie. O legam cu şnur de borangic şi-apoi plecam la treburi.

Sunt o carte vie. Paginile, nenumărate, vorbesc. Ca o femeie. În care s-au adunat atâtea de povestit. Bune, rele. Un pic de filosofie, un pic de matematică. Câteva versuri, o melodie-două, istorie… Tipografia naturală a pus culori de curcubeu, muzică ancestrală, sentimentele cele mai profunde în locurile corespunzătoare. Coperţile mi-au fost lăsate de părinţi. Haina face pe om. Cât să nu fiu chiar dezbrăcată. Ei, nu sunt după neckermann, dar nici chiar demodată nu arăt.

Vino. Întoarce şi tu o filă. Citeşte-mă. Şi-apoi lasă-ţi gândurile. Ca atunci când vizitezi o mânăstire. Sinceritatea şi amprenta lor, iscălitura ta vor rămâne dovadă. Că nu ai trecut degeaba. Prin viaţă.

 

(25 iunie 2010)

 

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Poveste fără sfîrşit); MARIA POSTU (M-am intors dintr-o calatorie…); CRISTIAN LISANDRU (INTERVIU – 2); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru ); PAUL SANDU (fragment); Raul Coldea (să îţi spun despre oraşul din mine ana); LEO (Falsi); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (DROPS V); KATY (sau); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Dor de el);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Ne place ori ba … ăștia suntem!) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi);

opriţi! de Ottilia Ardeleanu

(pădurea)

 

opriţi pădurea

năvăleşte în ochii mei

mi se urcă pe umeri

în cap fiarele păsările

florile sălbatic îmi cresc pe glezne

iarba mi se lipeşte de genunchi

 

istoria se strecoară ca vremea

tumultuoase chipuri cu arme şi coifuri

copacii

povestesc

aud cai în tropote

nechează tăcerea

 

opriţi pădurea

vine spre mine

cu şerpi zvârcolind susure

peşti hoinărind prundişuri

şi-o pace decupată în colţuri de cer înfipte în soare

pradă pentru vulturi

 

idilele se-ascund după trunchiuri

în scorburi şi grote

miroase a taine

potecile pecetluiesc fapte şi urme

 

ascultă sensul

roata se învârte

 

veşnicia şi-a făcut cuib pe ramuri

 (24 iunie 2010 )

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (intraţi pe forum aici); MARIA POSTU (M-am intors dintr-o calatorie…); CRISTIAN LISANDRU (CU SUFLETUL ÎN PALMELE TALE); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru ); PAUL SANDU (fragment); Raul Coldea (să îţi spun despre oraşul din mine ana); LEO (Falsi); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (DROPS V); KATY (sau); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (Dor de el);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-IONUŢ VASILE (Raţiunea şi capitalul); ORRY (Ne place ori ba … ăștia suntem!) ; ANDI (Patru armonii urbane pentru micii voluptuoşi);