drum fără întoarcere

vine şi vremea aceea când
nu mai poţi să te duci o să vrei şi
trupul nu te va mai asculta
să-ţi vină să mori şi
trupul nu te va mai asculta
de dor
de răzvrătire te vei ruga pentru tine atunci
pentru nimeni
sufletul tău închis nu va mai putea să iasă
din tristeţe ca un spaţiu din
oase mărturia de a fi fost
credinţă
te va îngenunchea şi-ţi va cere ţie mai întâi
iertare
pentru că n-a făcut la timp ce trebuia cu tine

resemnează-te la fereastră cum trec moşii
strămoşii tot neamul la
viaţă trag într-acolo unde
plânsul e cât o apă care despică
grâul între oameni şi îngeri

prin ochii tăi cât istoria

le-aş putea citi obârşia dar niciodată
ce va fi

Ottilia Ardeleanu

(30 martie 2013)

and… for me this:

“To send a letter is a good way to go somewhere without moving anything but your heart.” – Phyllis Theroux

cred că o cunoaşteţi foarte bine

şi totuşi cineva mai caută femeia
calitativ
şi totuşi ea trăieşte sclavagismul
modern
are spaţiul ei cu oameni virtuali
cuvinte
şi suflet naţional

concurează cu principiile iese mereu
pe primul loc
iubirea
acest sentiment ameninţat că
ţine cu poeţii

şi ştie să poarte
demnitatea
ca pe o fustă
mulată pe picior

Ottilia Ardeleanu

(30 martie 2013)

and… for me this:

“I try to leave out the parts that people skip.” – Elmore Leonard

locul în care m-am întâmplat

astăzi m-am lovit în trecere de câteva tristeţi
am întors capul după ele în dorinţa de a mă scuza
dar ele mergeau sprinten
le-am urmărit un timp
până s-au pierdut în braţele unor necunoscuţi

am pornit mai departe şi în faţa mea a început să ningă
într-un fel în care nu mai vedeam

pe urmele mele totuşi un lup
negru în cer

viaţa muşcată se stinge

Ottilia Ardeleanu

(28 martie 2013)

and… for me this:
“Be obscure clearly.” – E.B. White

lui nu i-aş căuta motive i-aş da motive

poetului meu nu i-aş reproşa
dacă nu şi-ar tunde barba i-ar creşte
plete până în tălpi nici dacă ar fi
înconjurat de trabucuri ori scrum ori
dacă ar uita că mai e nevoie şi de
mâncare pe lumea asta şi de
iubire corp la corp
nu m-ar supăra să mă înşele cu
cititoarele lui cu ochii de broască
într-o baltă de versuri multe şi verzi
cu miros de vegetaţie crescută artificial
nu i-aş reproşa că petrece
prea multe nopţi în braţele muzelor
somnambul pe balustrada ideilor
repede ar cădea în picioare ca un motan care
fornăie mulţumit de propria condiţie
a cuvântului

ci

aş vrea să prindem împreună
ora pământului

Ottilia Ardeleanu

(23 martie 2013)

and… for me this:
“A metaphor is like a simile.” Author Unknown

fiecare se manifestă în funcţie de ceea ce-i lipseşte

în lumea asta împrăştiată pe covorul vieţii
dumnezeu rezemat de un moşmon cu mâinile
rătăceşte printre noi la întâmplare caută
să ne combine după forme şi culori
cine ştie cât îi trebuie să găsească
piesele nimerite pentru îmbinarea perfectă
oricine să capete chip şi suflet

trupuri la marginea a două piese de puzzle
cu arcuiri delicate ne aşteptăm rândul
din grămada de oameni doar două
configuraţii inexpresive suntem până când
el ne va lipi într-o oarbă potrivire

Ottilia Ardeleanu

(10 martie 2013)

and… for me this:
“The art of writing is the art of discovering what you believe.” Gustave Flaubert

arhitectură de interior

de ce ar trebui să mă înțeleagă cineva
tocmai acum când nu vreau
să mă fac înțeleasă
chiar acum când nici
înțelegerea nu ar încăpea în mine
dinadins
locul acesta e bine zidit
închis
în existență cum ana
între cărămizi frământări stratificate
mortar amestecat cu jertfă
numai că zidurile acestea sunt
făcute să nu se mai dărâme niciodată
împătimire tencuită meșteșugit
pereți îndreptați cu mistria simțirilor
de ce ar mai vrea cineva să-i străpungă
tocmai acum când pe iubirea surpată
iar
se înalță altar de credință

Ottilia Ardeleanu

(6 martie 2013)

la început cuvântul a fost pentru tine

are un aer smerit de sonetist
cum îşi ţine mâinile ca pentru a implora
arta cu aripi de metal se înalţă dintre degete
lungi de parcă ar fi anume făcute să cânte la cuvinte albe
notele grave reies de foarte aproape de oameni

şi nu pare deloc singur aşa rugându-se pentru cei
săraci cu duhul nu ne vedem de numele lui
ca o înclinaţie de viaţă trăită nu avută

dincolo cerul o carte care se deschide întâia
zi de creaţie

stă cumva cu mâinile
ca dumnezeu
să-şi facă aripi din ele

Ottilia Ardeleanu

(6 martie 2013)

and… for me this:
“I loved words. I love to sing them and speak them and even now, I must admit, I have fallen into the joy of writing them.” – Anne Rice