panou luminos la starea de lehamite

luați-vă dracu de mână voi ăștia care vă credeți buricu pământului
și faceți un cordon de apărare mă tem că n-o să mai aibă loc
meridianele și paralelele pământului de voi așa sunteți de mulți

măcar dacă ați putea să împiedicați căderile de teren și nervoase
măcar dacă tot vă puneți contra curentului să nu se mai înece nimeni
în viiturile politice și dezastrele declanșate de vorbele oamenilor

dar nu faceți decât să amețiți planetele ca la 6 din 49
și nici măcar poeții nu mai știu dacă sunt cu capul într-o gaură neagră
ori au nimerit în vreo groapă de gunoi de la marginea lumii

versurile arată ca niște cârpe agățate pe dârele avioanelor cu reacție
prin care soarele încearcă să ponteze obrajii fini și dacă nu-i reușește
se ia de mână cu ăștia de cred că sunt un fel de răsărit

 

Mărțișor cu :)

 

Devenim mentolați pe zi ce trece. Care mai de care freacă menta! – Ottilia Ardeleanu

oraşul meu aproape furnal

supapele s-au deschis
din arderi lumea
trăieşte cenuşiu
 
străpuns
cerul acneiform
încearcă să-şi adune
măruntaiele
dintre blocuri
 
nocturne explozii
de cuvinte în cădere
se sting
 
maşini îngrijorate
cu un fel de cruci
colindă

Mărturisire de plăcere

 

Îmi place să dau întâietate celor foarte tineri pentru că atunci mă simt și mai tânără! – Ottilia Ardeleanu

Violonistul diavolului