fiindcă poartă deja un nume

vere
e unu de-mi duce grija
mama lui de l-a făcut era femeie de la ţară
n-o ştiu dar mi-o imaginez că şi eu sunt de spiţă
româncă dată-ncolo de fâşneaţă
că de mică luai greu’ de la părinţi de la bunici
şi fură mândri deh acu nu mai sunt printre noi
cică s-au dus la odihnă n-au ştiut toată viaţa lor decât
muncă de aia oi fi şi eu argintu viu ghiavolu ştie mă neică escule
te strigai peste gardu de-l întinseră virtual între noi ăia deştepţi
da cum nu mai crescu urmă de verdeaţă
că vezi şi aia are nevoie de pace şi înţelegere
se făcu un mare gol uite-aşa ca un risaicăl
umple-l vere cu venin cheamă administratoru de plasă
aşază-ţi în pârmac privirea către mine ce nu pricepi
când scot eu cele mai frumoase ciuturi de poezie limpede din fântâna
de la poarta saitului mai bea o cană să te răcoreşti
şi când o fi mai rău mă nene
aşa să ne fie

Ottilia Ardeleanu

(13 iunie 2013)

and… for me this:
“To send a letter is a good way to go somewhere without moving anything but your heart.” – Phyllis Theroux

Best of Michael Bolton

când mă ţii de mână pe potecă se face că

e soare de bărăgan
şi ciulini şi multă arătură şi tu
mergi înaintea mea cu o pălărie
ca o scăfârlie de floarea soarelui
cu mâna la ochi parcă iei distanţe
şi parcă numeri paşii
nu mai sunt atâtea mioriţe încetează
pe cealaltă la bete sprijinită ca un lacăt

şi fluuuuuieri şi scuipi şi înjuri
şi nu te uiţi îndărăt şi
e soare de bărăgan
da
unde e grâul mă

pe urmă te opreşti
bagi mâna adânc în pozânar
scoţi o năzbâtie de lemn
îi umezeşti vârful mărunt cu limbă de moarte
îl strângi între buricele tale ţărăneşti
şi te-apuci frăţie de tăiat lumea în pătrate
dreptunghiuri şi alte parcele
pe o hârtie galbenă ca floarea soarelui
cocoloşită

eu în urma ta
cu baticul tras pâlnie peste ochi
să nu intre aurul să mă orbească
deh
să pot vedea întinsul pe care
l-ai împărţit pentru noi doi
i-ai pus salcâmii bostanii sperietorile fără mâneci
soarele sus pe buza cerului ca un ort
şi grâul mă nene
la picioarele mele desculţe

Ottilia Ardeleanu

(9 iunie 2013)

and… for me this:

“The best way to become acquainted with a subject is to write a book about it.” – Benjamin Disraeli

cele zece…

prima poruncă

dumnezeul tău nu de pomană
a zis
trimit femeia aceasta la tine
vezi de citeşte-i chipul şi încrede-te în
cuvântul ei nu minte nu huleşte nu
suspină
când îşi pune mâna pe umărul tău lasă
greutatea cumpănirii sale
să simţi omule că nu degeaba femeia
te strigă demon
şi dumnezeu

Ottilia Ardeleanu

(29 mai 2013)

a doua poruncă

degeaba citeşti atâtea cărţi
dacă nu pricepi niciuna
vezi de studiaz-o pe-ntâia
şi omul cu ochi adânci
ca lacurile de munte
îşi deschise palmele

femeia se aplecă
deasupra lucrului bine făcut
să afle pe-ndestulate

Ottilia Ardeleanu

(29 mai 2013)

porunca a treia

copile ieşi din mine
ridică-te
i-am zis cum putusem
eram mută
şi el s-a sculat
aproape gol a fugit
pe pajiştea cu miei
m-am simţit ca o casă
părăsită
auzeam pe dumnezeu
curăţând coşul pieptului
înfundat de focuri

Ottilia Ardeleanu

(1 iunie 2013)

and… for me this:

“Easy reading is damn hard writing.” Nathaniel Hawthorne