poetul are altă grupă de sânge

totdeauna bolnav
i se face transfuzie
de iubire
de tristeţe
de singurătate
de dumnezeu
câţi donatori
şi-au întins braţul pentru
vitalitatea sa

sângele lui nu e al lui
sângele lui este din oameni care
îi străbat celulele
în felul acela
fatal

aşa curge prin el viaţa
fiecărui suferind
infestat cu
poezie

Ottilia Ardeleanu

(2 martie 2013)

martie locul în care aş vrea să fii

ce vrei să-ţi aduc
nu vreau nimic
tu
îmi ajungi

pleacă vine
şi descoperă o femeie
locuită de mine şi de timp
nu e gelos
totuşi
i-ar plăcea să nu-l găsească
săpând în carnea mea
carnea lui

mă iubeşte
cu minutele lui
cu ticăitul lui
cu felul lui
de a se()duce

adu-te pe tine
adu-te
dragostea e unicul lucru pe care
vreau să-l afli
lângă mine

Ottilia Ardeleanu

(28 feb. 2013)

poem cu o mamă

mamă de la ultima noastră întâlnire
câte crime a mai făcut
umanitatea încerc să regăsesc
aiurea cu mâinile în buzunare lumea
mă respinge nu sunt lesbi
dacă mă întrebi sunt un adevărat gipies
cunosc toate locurile în care oamenii
fac politică de plictiseală ori
fără argumente se ceartă pe nimic
toţi sunt buni teoretic şi eu
fumez orice poveste în foiţă de viaţă
şi mi-e rău cât de halucinantă poate să fie

mamă dar nu ştiu ce au toţi cu mine de la
ultima noastră întâlnire sângerez orice suferinţă
privită în ochii aproapelui pe care-l iubesc liber
uneori mă înec într-atâta libertate şi regret că
nu am învăţat să înot la timp

mamă nici nu ştii cât de bine e să rătăceşti pe ţărm şi
singurătatea să ţi se pară cea mai frumoasă cochilie
în care soarele de februarie mai face uneori focul

Ottilia Ardeleanu

(23 feb. 2013)