despre mine de Ottilia Ardeleanu


(şi ea)

am o vârstă frumoasă
nu divulg
vă propun să mă priviţi
şi să vă spuneţi părerea
apropiaţi-vă
aşa
mai faceţi un pas
uşor la dreapta
mă vedeţi
nu
aici
aici unde se află cuvintele
dacă faceţi ochii aşa
ca două felinare
ele vor zbura asemeni fluturilor
se vor aşeza pe buzele voastre
ca nişte flori care se vor polenizate
va curge mierea direct din limbă
şi fiecare limbă va avea pofticioşii ei care
îşi vor turna în propriul fagure deliciul
cuvintele de miere vor curge
pe canalele sufletului
veţi simţi furnicături de albină
o căldură vă va coace obrajii
vă veţi înălţa
eu nu vă voi putea culege
dintre metafore
acolo muzele îşi vor da coate
şi vor chicoti pe seama voastră
nu vă lăsaţi intimidaţi
e momentul să le curtaţi

(7 feb. 2011)

femeia care trăieşte între două drumuri de Ottilia Ardeleanu

spăl şi mă gândesc
cum ne curăţăm de noi
de zilele tot mai puţine

viaţa e delegaţie

o valiză care nu se goleşte
niciodată de sentimente
înghesuite între haine
mereu pe ducă

totdeauna laşi un pat răvăşit

calc şi îmi imaginez trupul
umplând ţesăturile
inspir adânc să consum tot
aerul dintre noi

aşez lucrurile rămase
din tine unul şi încă
unul urmează
să mă părăsească

(29 mai 2011)

în locuinţa de bambus de Ottilia Ardeleanu

(primăvara)

        chimonoul yuzen

        pare un câmp de orez

        întrupat

un obi impresionist

tolănit pe sofa

în aşteptare

        rămurele de sakaki

        printre panglici de lumină

        împrăştiate

        pe rogojina de palmier

kama deschisă

erotic

        pe zafu

        viola

        trup acordat

dincolo

cireşii se despoaie

pe garduri şi poteci

desuuri roz

        (30 ian. 2011)

când simţi că te strânge de Ottilia Ardeleanu

(tăcerea)

câteva săptămâni
am crezut că numai eu şi cu mine
tăiem singurătatea în două
zeflemist
bomfaierul
rânj j j j ea pe dinăuntru
de fapt
în tot acest timp
igor se căţăra spre tavanul pe care stropii
de la ultima răbufnire a caloriferului
păreau o pictură klee
nici nu ştiu cât timp a rămas
în greva foamei

iar eu
în tăcere
ca între două uşi glisante

îmi venea să mă urc
pe pereţi

(29 ian. 2011)

suspendaţi de Ottilia Ardeleanu

(ca două grădini înflorite)

         iubirea este

        cu tălpile goale

        pe iarba

       darnică

       în verde crud

       ochii tăi când fac schimb

       cu ochii mei

       două lifturi

       mişcăm

       unul prin celălalt

blocaţi

între oameni

nu strigăm după ajutor

       iubirea se umflă

       plutim

nu ne pasă că alţii aşteaptă

de mult

să coborâm

        (27 ian. 2011)

într-o noapte am revendicat de Ottilia Ardeleanu

(viaţa)

      se stârnise furtuna

      ca o tuse bronşică

      scuipau buzele de pământ

      iarba se îneca aşa

     ca un prosop de borangic

      în râuri

cu capul în jos lumea părea

un univers bont

      gemea

     era vremea

am venit ca o plută

pe braţe

      s-a înseninat

(26 ian. 2011)

nu cer decât o răsturnare de Ottilia Ardeleanu (din volumul colectiv “Tratamente pentru inimă”)

                                   (de situaţie)

locuieşte-mă

ca pe o ţară devastată în care

luptele se duc pentru supremaţie

oamenii

la negru pompează speranţe

scot iluziile din rastel şi trag

unii în alţii

                       zădărniceşte ruina

                       umană

reconstruieşte-mă iubire

cu iubire

beton

singurul armat care

mai poate

rezista

                                     (23 ian. 2011)

prietenia nu e treabă uşoară!