în locuinţa de bambus de Ottilia Ardeleanu

(primăvara)

chimonoul yuzen
pare un câmp de orez
întrupat

un obi impresionist
tolănit pe sofa
în aşteptare

rămurele de sakaki
printre panglici de lumină
împrăştiate
pe rogojina de palmier

kama deschisă
erotic

pe zafu
viola
trup acordat

dincolo
cireşii se despoaie
pe garduri şi poteci
desuuri roz

(30 ian. 2011)

Advertisements

suspendaţi de Ottilia Ardeleanu

(ca două grădini înflorite)


iubirea este

cu tălpile goale

pe iarba

darnică

în verde crud

ochii tăi când fac schimb

cu ochii mei

două lifturi

mişcăm

unul prin celălalt


blocaţi

între oameni

nu strigăm după ajutor


iubirea se umflă

plutim


nu ne pasă că alţii aşteaptă

de mult

să coborâm


 (27 ian. 2011)


într-o noapte am revendicat de Ottilia Ardeleanu

(viaţa)


se stârnise furtuna

ca o tuse bronşică

scuipau buzele de pământ

iarba se îneca aşa

ca un prosop de borangic

în râuri


cu capul în jos lumea părea

un univers bont


gemea

era vremea


am venit ca o plută

pe braţe


s-a înseninat


 (26 ian. 2011)


nu cer decât o răsturnare de Ottilia Ardeleanu (din “Tratamente pentru inimă”)


(de situaţie)

locuieşte-mă
ca pe o ţară devastată în care
luptele se duc pentru supremaţie
oamenii
la negru pompează speranţe
scot iluziile din rastel şi trag
unii în alţii

zădărniceşte ruina
umană

reconstruieşte-mă iubire
cu iubire
beton
singurul armat care
mai poate
rezista

(23 ian. 2011)

trei -> Ottilia Ardeleanu

(de-atunci)

3
la şcoală cămin
la suflet

uneori ne luam gândurile cu noi
făceam picnic
devoram poezie nu formule chimice

oftam pe madrigal
râdeam
în aceeaşi piesă

ca muşchetarii

ne împrumutam aerul
caietele de teme
şi poeţii

unul
ne-a dezbinat

(23 ian. 2011)

CHRISTOS A ÎNVIAT!

fiindcă e seara destăinuirii de Ottilia Ardeleanu

(mînată de amintiri)

colegii mă copiau
la şcoală
dădeau lupte în direct
cu pumni cretă şi bureţi
ca să stea în jurul meu pe la teze

mai tîrziu
băieţii se duelau
pentru acceptarea invitaţiei la cinema
filarmonică
ori a unei plimbări prin grădina botanică

cîţiva se întreceau în declaraţii
aveam o formaţie de teatru
şi o trupă rock
eu solistă

unul singur
reuşise

mai apoi
fiecare a plecat în propria viaţă

nimeni nu mai luptă
pentru nimic

(22 ian. 2011)

CHRISTOS A ÎNVIAT!

oamenii care dor de Ottilia Ardeleanu

zâmbesc

în timp ce

lupţi

cu mâine


bătrânii îşi caută cel mai strâmt loc

să se poată retrage lăuntric

copiii se ascund după lacrimi

întru părinţi

ceilalţi cultivă motivaţii pe sub piele


fiindcă încă nu s-a declarat o zi a iubirii

cât viaţa


cei mai dureroşi oameni

continuă să uite zâmbete

în noi


sfidarea

damă de companie


(23 aprilie 2011)


CHRISTOS A ÎNVIAT!