o zi depărtare

nu ştiu cu ce fel de pastă s-a spălat soarele de are dinţii aşa
de strălucitori trecătoarea şi-a pus ciorapii de lână de oaie bârsană şi căciula
de-astrahan oraşul e plin de ifose de iarnă care
se ridică în scări jucându-se de-a v-aţi-ascunselea pe după case mari
naveta spaţială crivăţ s-a ridicat de la sol lăsându-ne
încremeniţi de tăria jetului de propulsie
de-o parte şi de alta prăjini anemice încearcă să prindă valenţele
atomilor desprinși precum păpădiile
caii putere stau priponiţi de turnuri de pisa luminile coboară galeş
adormind din picioare siluete cocârjate se luptă cu vedeniile se descompun
în spărtura depărtării apartamentele se privesc ochi în ochi şi dârdâie
din copertine marea arată ca un puzzle de cioburi aproape perfect
privesc toate acestea printr-o singurătate cu dioptrii mari
între noi ger de crapă pietrele