unul care te pune în ramă de Ottilia Ardeleanu

(poziţie cu amintiri)

 

stăteam în faţa lui

cu mâinile în poală

ca bunica pe când povestea

întâmplări din copilăria ei

de parcă ţinea înţelegerea în hăţuri

 

un zâmbet răsucit uşor la margini

trăgea de mustaţa lui

când sclipirile din ochi se adânceau

în gropiţele inocenţei

 

zulufi îndrăzneţi

iţeau pe după un boboc de trandafir

îndrăgostit de lobul sfios

 

dintr-un unghi ascuţit

cum ţipătul pescăruşului

lumina reteza cu zimţi fierbinţi

curba liniştită a gâtului

un umăr rebel

pe care alunecau râurile borangicului

mângâind rotunjimile

terminate în culoarea alunei

 

adulmecam

aerul misterios se strecura

prin porii fericirii

peste care toate nuanţele mâinii plăsmuitoare

se întindeau galeş

 

privesc

prin paravanul de lumină prăfuită

 

înţepenită într-o pânză

pudoarea

 

(31 mai 2010)

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Propunere absolută); MARIA POSTU (Phoenix-un concert pentru elevi si profesori deopotriva); CRISTIAN LISANDRU (Ape tulburi…); DEJA-VU (de gustibus…); PAUL SANDU (Responsabilitatea…); LEO (Anotimp ploios); MIHAELA MAN (Hop şi eu cu o leapşă); KIŢU DANIEL (Rugă); KATY (Şi moartea la fel…); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (infinity jack);IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (Sahare); DANIEL-IONUŢ VASILE (I.L.Caragiale); ORRY (Furie) 

peste tot aceeaşi placă de Ottilia Ardeleanu

(bâlbâit şâşâit)

 

peste tot

tv serviciu

teatru circ

 

în plină stradă

până şi gunoierii vorbesc

în gura mare

buzele rostesc mecanic

crispat

!bă sex cu

politica

di_vină

tot ea ne-a unit

tot ea e părtaşă la divorţ

 

dă-o dracului de curea

că nu mai are găuri

de unde să mai strâng

 

n-o să mai aveţi orţi

da’ ce v-a apucat să vă gândiţi

la moarte

 

câmpurile sunt mănoase

aşteaptă să le (cu)treieraţi

!bă şes cu

mătrăgună

 

peste tot

lumea (se) râde

 (28 mai 2010)

 

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu); MARIA POSTU (Confuzii); CRISTIAN LISANDRU (URMELE PAȘILOR TĂI); DEJA-VU (alergând cu sufletul…); PAUL SANDU (Responsabilitatea…); LEO (Bebebombardament); MIHAELA MAN (Din ape, din nisipuri); KIŢU DANIEL (FANTEZIE – ȘAPTE); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (VORBELE); KATY (spune-i); IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (Urme de şters); DANIEL-IONUŢ VASILE (I.L.Caragiale); ORRY (Furie) 

vremea coacerii de Ottilia Ardeleanu

(arderi…)

 

dospeşti în mine

prescură

mă rumenesc

pe prispa ţintuită în raze

mă rotunjesc

 

ca-ntr-un cuptor

aprins în noapte

de jăratec cu stele

mă coc

 

un pântec de foc

mă perpelesc

pe-o parte pe cealaltă

ca o crustă cărămizie

îmi ies contururile

 

pruncii se vor naşte

voinici

mă vor bucura paşii lor

urmele îngropate în suflete

cuvinte

ca nişte încrustaţii de stolnic

 

stropeşte-mă

cu apă sfinţită

voi creşte în vâlvătaie

până la miezul inimii

pâinea cuvintelor

 (27mai 2010)

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu); MARIA POSTU (Confuzii); CRISTIAN LISANDRU (URMELE PAȘILOR TĂI); DEJA-VU (alergând cu sufletul…); PAUL SANDU (Responsabilitatea…); LEO (Bebebombardament); MIHAELA MAN (Din ape, din nisipuri); KIŢU DANIEL (FANTEZIE – ȘAPTE); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (VORBELE); KATY (spune-i); IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (Urme de şters); DANIEL-IONUŢ VASILE (I.L.Caragiale); ORRY (Furie) 

 

 

Clişeu27: prima zi de Ottilia Ardeleanu

(excursie)

 

Pentru nimic în lume n-aş vrea pământ pe lună!

Mi-aş lua o poieniţă cu dafini înfloriţi. Un teren… cu tine. Aş tocmi un roi de albine să îngrijească de stupii cu miere. Pentru buze, ochi şi inimă. Pentru un trup care, cu siguranţă,  s-ar deshidrata fără licoarea de suflet. Aş chema şerpi de apă. Argeşul, Oltul, Tisa, Mureşul… Oricare… Să-mi scalde macii, albăstrelele, crăiţele şi rozele sălbatice căutând cu guri mereu însetate, invocând sâsâitul lor umed pe aici, aşa precum paparudele ploaia. Mi-aş împleti gard de iubire din răsură şi aş muta definitiv drumul naţional care duce pretutindeni, dincolo de păduricea gătită cu inflorescenţe.

Aşa mi-a pornit la drum gândul, dis-de-dimineaţă, când soarele cobora din pat cu ochii lipiţi de stele şi bâjbâia căutându-şi papucii. Se întindea peste lume căscând gura ca un hipopotam cu un corn de aur în frunte. Cu raze anemice deschidea fereastra către ziua ce avea să fie desfătarea ochilor şi sufletului închis, zi de zi, între veşnicele ziduri ale oraşului, ale serviciului şi ale casei. Cărări de asfalt ce străbăteau privelişti pline de farmec aveau să mă ducă departe de mine însămi, în locuri paradisiace. De-o parte şi de cealaltă, culorile luminii aveau să se descompună în natura ce pătrundea cu rădăcini cu tot până în cea mai rătăcită celulă a trupului ce-l port cu mine pe acolo, pe oriunde mă duc. Cromatica primăverii mă transpunea într-o lume pe care aproape că o uitasem. Câmpurile se legănau ca nişte hamace verzi presărate artistic cu nuanţe de roşu, galben şi albastru fără, însă, a da impresia unui steag ridicat pe catargul acestui vapor numit natură.

Într-o perindare rotundă, de parcă eram un uriaş ce făcea jogging în sensul rotirii pământului, am traversat o pădure de salcâmi înfloriţi. Păreau nişte mirese care aşteaptă cununile. Iar toate florile din poiană, îmbrăcate în culorile cele mai vii pe care le poate vărsa lumina în pântecul nisipiu, păreau că asistă la o nuntă. Alaiul de albăstrele, bănuţi, maci, violacee, piciorul-cocoşului şi părăluţe era urmat de şiruri de foioase care îşi fluturau salbele verzui-argintii strigând urături de nuntă în bătaia vântului primenit în straie ţărăneşti autentice şi îşi uneau coroanele într-un culoar al trecerii. Am lăsat în urmă petrecăreţii şi m-am delectat urmărind jocul de şah pe o tablă semănată în carouri de rapiţă şi secară. Un cal alb şi un cal maro păşteau neameninţaţi, fiecare în parcela lui, înaintând unul spre celălalt cu plăcerea rumegatului.

De la şosea, copacii rătăciţi păreau nişte arici înţepând norii. Lanul de porumb era învelit la picioare într-o folie de staniol, urmă a unei ploi zdravene lăsând ochi în scobiturile pământului.

Pe stânga, trepte de viţă de vie urcau până în uşa soarelui, ciocănind cu nişte cârcei fragezi şi neîndemânatici precum bastonaşele din abecedarul copilăriei.

Din depărtare, sondele apăreau ca nişte păpuşi pe sârmă încremenite cu mâinile în şolduri, mirate, parcă, de trecerea mea pe acolo. Mult mai încolo se zărea, pierdut ca într-un coş cu flori, un cătun din care turla singurei biserici, asemeni lui Atlas, ţinea cerul pe umeri.

Un vierme de mătase despica uriaşa frunză argintată a orizontului şi tocmai în acest moment, o barză venită parcă de după urechea scamatorului, ateriza în lanul de albăstrele ce părea o pânză de păianjen mucegăită acoperind grâul necopt, şi îl prindea cu ciocul.

Şerpuiam câmpuri, păduri, văi şi coline. Eram ca un puf de păpădie dus de adierea cea mai lină, mai odihnitoare şi mai ispititoare, că nu voiam ca acest colindat să se mai termine…

Dar, cum am pus piciorul pe pragul de intrare în oraş, m-am şi lovit. De zgomot, aglomeraţie. Prea mulţi oameni, prea multe maşini. Mirosuri ciupitoare, greţoase. Stări inflamatoare. Explozii gata să se producă…

Intrasem în cotidian. Însă, cum de ce ţi-e frică nu scapi, iată-mă, apăsată, din nou, de cei patru pereţi.

Am intrat în baie ca să îndepărtez praful şi vicisitudinile oraşului pe care le simţeam înflorind în toţi porii. Apoi, m-am vârât sub pătură unde am întins poieniţa cu salcâmi, albine, flori şi m-am tolănit ca o pisică leneşă. Am închis ochii şi am chemat visele să mi se aşeze pe gene…

 

 (26 mai 2010 )

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Trotuarul meu); MARIA POSTU (Confuzii); CRISTIAN LISANDRU (La miezul nopţii); DEJA-VU (alergând cu sufletul…); PAUL SANDU (Responsabilitatea…); LEO (Open space); MIHAELA MAN (Doar azi); KIŢU DANIEL (RESEMNARE); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (ora de piatră); KATY (perfect); IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (Schimbare de stare); DANIEL-IONUŢ VASILE (I.L.Caragiale); ORRY (Nefericiţii fericiţi)

obsesie de Ottilia Ardeleanu

(sau vis întors pe dos)

 

în oglindă

tu

între rosturi

pereţi albaştri

levănţică

sprayuri creme bureţi

clăbuc de şampon săpun spumă

tăişuri de diamant în lame

dinţi de pieptene ironic

forfecuţe

lac de unghii smulse

abureală

 

acelaşi

pe reverul hainei părăsite

pe umerii cuierului de nuc

în umbrela întredeschisă

scoică pe bibliotecă

semnul de carte

poezia de dragoste ruptă

din loc în loc

 

o poză

buze capac peste buzele mele

 

agenda cu socotelile casei

ceasul ticăind

cu limbile una peste cealaltă

 

cearşaful cu maci pernele somnoroase

salteaua magnetică

 

sporul casei zâmbind roşu

străpuns de razele sadice

 

în pantofii de lângă uşă

 

în gaura cheii

 

pe drumul inimii

tu

(25mai 2010)

era curge lin de Ottilia Ardeleanu

(între mine şi ce-aş vrea să fac)

mileniul 3

faci ce vrei!?

 

tu nu eşti lângă mine

modernismul

asta se poartă

 

în lipsa ta

eu fac piaţa

achit facturile

spăl oale rufe copii

 

văd şi de-o bătrână

care nu mai are pe nimeni

s-o cunoască

degeaba îi reamintesc

nici nu mai ţine minte

de când unde şi de ce

în intrândul blocului

un pat de carton improvizat

îşi fac masaj câinii

ea mănâncă resturi

şi îşi vorbeşte într-o limbă

pe care n-o cunoaşte oricine

 

alerg

eu maşinile orele

uit de mine

ce trebuia să fac

îmi propusesem

dar nu mai are haz

 

plec vin de la serviciu

aglomeraţia mi se urcă la etaj

nervii încep parada

 

se continuă cu ştirile de la ora 5

în loc de ce(-)ai

mi se pare că vorbesc de tine

cum că ai murit

ai dezertat din propria condiţie

un glonte a penetrat disperat şi el

de propria condiţie

 

la exchange iar a schimbat unul arma

cu banii din casă

chipul mutilat a reuşit

chiar să  schiţeze un zâmbet

 

o tânără s-a aruncat în vid

nu pentru că testa cunoştinţele de la şcoală

nu pentru că a lăsat-o iubitul

nu mai avea bani de pâine

 

eu cos calc gătesc

nu ştiu pentru cine

mai scriu câte ceva

ca să nu uit

că mă aflu în mileniu

cu toate lipsurile

cu tot

(23 mai 2010)

oricum primăvara asta este… deghizată de Ottilia Ardeleanu

(numai ea ştie)

 

ai intrat ca orice toamnă

pe alei înfigând cuie sângerii

dintr-un ochi de soare amurgind pieziş

printre crengi răsfirate

măturând o curte părăsită

încrustată cu nisip buruieni

sentimente spulberate

pe sticla încenuşată a zilelor

 

din degete noduroase m-ai adunat

muşuroi de frunze veştede

astupând chiar şi un ultim zâmbet

pe care nişte cărăbuşi însăilau pustiul

prelungit până în rănile trecutului

 

ai scuturat prea multe ploi

ca pe nişte boabe sărate aruncate de valuri

în bolta spartă de nori încruntaţi

degeaba încercam să le văd aripile

pescăruşi fâlfâind până-n orizontul

tăiat pe sub pragul disperării

 

şi oricum iarna a lăsat şi ea câteva cristale

în sânii ca nişte ionatane îngheţate

tu ai întins mâna şi mi-ai desprins inima

din ram doar timpul mai pendulează

dintr-o încăpere în cealaltă

 

nici nu ştiu cum au ieşit liliecii

să înlocuiască măturile prăfuite

câmpul interior se scaldă într-o baie de maci

în curtea mea gura leului înghite soarele

 (23mai 2010)

COLINDĂM  BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (O banală zi de duminică); MARIA POSTU (Confuzii); CRISTIAN LISANDRU (MUSAFIR); DEJA-VU (alergând cu sufletul…); PAUL SANDU (Ce-ar fi daca…); LEO (Ignis Brunensis 2010 – Festival de artificii); MIHAELA MAN (Doar azi); KIŢU DANIEL (RESEMNARE); ŞTEFAN-DORU DĂNCUŞ (ora de piatră); KATY (perfect); IRIZAŢII (…)PAUL GABOR (Schimbare de stare); DANIEL-IONUŢ VASILE (I.L.Caragiale); ORRY (Nefericiţii fericiţi)