A apărut REVISTA SPAȚII CULTURALE nr. 57 din 2018!

Mulțumiri din suflet doamnei redactor-șef Valeria Manta Tăicuţu pentru includerea în paginile 70-71 a cronicii O cină de taină de Ioan Florin Stanciu, la volumul de poezie PE TIBIA-N JOS, și a unui grupaj de poezii ale subsemnatei.

Spații culturale nr.57/ 2018

 

Advertisements

înspre lumină

suflă în lumânare
vântul
o rupe la fugă pe străzi
îmi răscolește sufletul din flori
de primăvară
iau suferința
în spate o car până
îmi zdrobește umerii
copacii mă lovesc violent
cu muguri
de doisprezece ori
pe genunchi până la durere
duc vorbele acestea
pătimesc pentru
iubire
de oameni

pustiu se întunecă
vântul mă biciuiește
ploaia mă scuipă în față
copacii trag hainele de pe mine
seara aruncă hlamidă
tristă
de culoarea aceea care
picură
ura cât un câmp de maci

nebăgat în seamă
Cineva aleargă după noi
cu o lumină mare

KONKU2017

http://literaturitate.ro/concursuri/

vă invit la concurs. nu veți regreta!

CONCURS!

Un nou concurs literaturitate.ro! Vă invit să participați! Nu veți regreta

Găsiți detalii aici:

Konku2017

panou luminos la starea de lehamite

luați-vă dracu de mână voi ăștia care vă credeți buricu pământului
și faceți un cordon de apărare mă tem că n-o să mai aibă loc
meridianele și paralelele pământului de voi așa sunteți de mulți

măcar dacă ați putea să împiedicați căderile de teren și nervoase
măcar dacă tot vă puneți contra curentului să nu se mai înece nimeni
în viiturile politice și dezastrele declanșate de vorbele oamenilor

dar nu faceți decât să amețiți planetele ca la 6 din 49
și nici măcar poeții nu mai știu dacă sunt cu capul într-o gaură neagră
ori au nimerit în vreo groapă de gunoi de la marginea lumii

versurile arată ca niște cârpe agățate pe dârele avioanelor cu reacție
prin care soarele încearcă să ponteze obrajii fini și dacă nu-i reușește
se ia de mână cu ăștia de cred că sunt un fel de răsărit

 

Mărturisire de plăcere

 

Îmi place să dau întâietate celor foarte tineri pentru că atunci mă simt și mai tânără! – Ottilia Ardeleanu

mici clopote cireşe de iunie

moarte şterge-te la gură când mănânci la masa asta lungă
unde doar lingurile se supun farfuriilor care le hrănesc
din trupul Domnului se aud clopote ca şi când fiecare celulă
fiecare bloc de aer te-ar vesti în dreapta şi în stânga
stai în capul mesei lângă acela care pomeneşte
amintirile noastre sunt de mult oale şi ulcele tăcerea ne ţine
o predică abstractă

mă-nstrăinez de tine moarte plec în partea aia a sufletului
unde e încă primăvară şi toţi copiii din mine ies
chiar şi aceia pe care îi ţii de mână plâng vor să se joace
dar nu le mai dai drumul
şi cum stai aşa ca o văduvă de noroc şi cum
priveşti chipurile absente de parcă ai căuta un urmaş
se adună norii sparg toate fericirile de porţelan
din inima mea moarte du-te odată
unde-oi vedea cu ochii