inspiraţie locală

oraşul meu din umbrele
rotunde înţepate cenuşii
cu linii negre pe care
nu se aşază rândunici
cu franjuri cozi de şoareci
speriaţi unul lângă altul
fiidcă citiseră ceva într-o carte
cu margini din piele de şarpe
deschise pentru o relaţie nouă

le probez pe rând
cu mănuşi fără mănuşi
cu ochelari fără ochelari
cu trenci fără lipsă de cochetărie
părul meu filat de vânt

mi se potrivesc
la ploaie
la soare
şi la singurătate

aerul însuşi din umbrele mici mici mici
dedesubt oameni
intră direct în plămâni
ca şi când ar fi atraşi
pe căi necunoscute

cerul meu din rândunele
şi
atâţia şoricei
îmi ronţăie trupul de caşcaval

Ottilia Ardeleanu

(13 oct. 2014)

inspiraţie locală

oraşul meu din umbrele
rotunde înţepate cenuşii
cu linii negre pe care
nu se aşază rândunici
cu franjuri cozi de şoareci
speriaţi unul lângă altul
fiidcă citiseră ceva într-o carte
cu margini din piele de şarpe
deschise pentru o relaţie nouă

le probez pe rând
cu mănuşi fără mănuşi
cu ochelari fără ochelari
cu trenci fără lipsă de cochetărie
părul meu filat de vânt

mi se potrivesc
la ploaie
la soare
şi la singurătate

aerul însuşi din umbrele mici mici mici
dedesubt oameni
intră direct în plămâni
ca şi când ar fi atraşi
pe căi necunoscute

cerul meu din rândunele
şi
atâţia şoricei
îmi ronţăie trupul de caşcaval

Ottilia Ardeleanu

(13 oct. 2014)

la noi în oraş nimeni nu e bolnav

avem brazi la fiecare colţ o farmacie şi un plafar
reclame luminoase pentru medicamente în faţă o farmacie şi un plafar
avem şcoli şi câte o farmacie şi un plafar
bodegi restaurante o farmacie şi un plafar
pe fiecare stâlp un indicator către o farmacie
avem şi magazin chinezesc

bancă societate de asigurare farmacie o galerie de artă

trec strada o farmacie trec podul o farmacie trec piaza rea o farmacie
casa primarului o farmacie casa directorului o farmacie casa de copii
case case case
un câine o farmacie un cerşetor o farmacie o biserică o farmacie şi viaţa
înghit amar mă strâmb intermitent o lumină rămâne în oase după ce

pe urmă un cetăţean preocupat (la ce bun să-l deranjez) o farmacie

mulţi tineri ca brazii
fără case

Ottilia Ardeleanu

(20 oct. 2014)

în vechiul oraş imperial

clipe care explodează
bio universuri cu un conţinut intim
deschiderea lor cum ai pocni din degete
evrika
şi câteva mii de vieţi ni se dăruiesc
cât să le inspirăm
ne luăm tinereţe câtă vrem în timpul ăsta
ei
cireşii îmbătrânesc
până la întorsura cerului
mă dor ochii de alb
templu de sakura
în kimono de sărbătoare
pe fragede trepte de mână
urcăm termo două clipe de fericire
care pocnesc în acelaşi stil
imperial

Ottilia Ardeleanu

(25 sept. 2014)

ce vreau să fac astăzi

să scriu despre tine
cum îţi pliai mâinile
cum tăiai aerul în fâşii mărunte
nişte dâre de levănţică
felinele ţineau o vreme adulmecând după tine
se risipeau în spaţii necunoscute
oraşul rotea ca o rivaltă în jurul tău
visele se ridicau fumuri dense
fabrica nu mai este demult

traversez pe unde pământul are amintirile lui
cu oameni într-un fel de ispăşire

întâlnirea noastră a produs o explozie
din ochii tăi gravi se lichefiau curiozităţi
treceau dincolo de mine în obscena crăpare de ziuă

mă gândeam să te opresc din drum
era prea personal ca să strivesc această înaintare
prin visul farmaceutic

şi lovindu-ne umăr de umăr turnurile noastre
a ceea ce suntem de fapt
s-au prăbuşit

azi e unşpe septembrie şi poate de aceea

Ottilia Ardeleanu

(11 septembrie 2014)

papyrus

ieri un ocean
pe care îl desfăşor cu privirea
oraş de lumini făcând pluta
umbrele ca nişte femei în voaluri
dansează arăbeşte să stârnească aerul
emotiv se înfăşoară pe trupuri
într-o adiere de muze care fierb
cafea la nisip
din cuvintele noastre de iubire
aromele se dezbracă-n ibric
senzuale
ne muşcă de buze
în templul gurii aleargă
printre inscripţii de îndrăgostiţi

de mână soarele un sfânt ne duce
în răsărit răsură pe cerul încins
valuri se agaţă de picioare
ca nişte copii ameninţaţi de înec
primul ajutor
azi o barcă la mal
şovăie fără motiv
sărim în ea iute
să strângem oceanul
sul

Ottilia Ardeleanu
(8 aprilie 2014)

o zi în oraşul cu 3750 de locuitori

au ieşit în stradă

întâi ghioceii pentru
aducerea la cunoştinţă a nevoii de viaţă
apoi nişte nămeţi revoltaţi
pentru
oamenii
nemulţumiţi de aerul cenuşiu al zilei
toţi lătrătorii de cartier şi
cei care
dacă nu încetează odată
climatul acesta potrivnic
vor ieşi în stradă
copiii soarele
şi lumea se va topi
cumva
înflăcărat
frunze din alte vremuri
vor tatua caldarâmul
zdrobit
în războirea dintre
uscăciune şi vijelie
va ninge iar
nervos
bătrâni cu sceptre
vor pune piciorul
în prag de primăvară
ca pe o altă lume rotundă şi verde
vor fi întâmpinaţi
cu pâine şi sare

Ottilia Ardeleanu

(21 feb. 2012)


and… for me this:
“Every writer I know has trouble writing” – Joseph Heller