îl cunoaşteţi cumva l-aţi văzut vreodată în karma lui

pornesc în căutarea lui clişeu
încap foarte mulţi în sufletul lui
întunecat
vine de nuştiuunde şi se duce încotro
i se face de developare
auzisem de el într-o carte
care la căpătâi îmi petrecea timpul
peste timp
din semne scrise cu cerneală
simpatică

şi
peste cine credeţi că dau fraţilor
peste lira21
ce naiba
n-aţi auzit încă de ea

ignoranţilor

aici orice clişeu prins la poarta saitului
este aruncat
într-un mare foc
poeţii sunt atinşi de scântei
şi zboară sf cât mai
departe
sclipeţi ard cerul în
forme aiurea
dali

Ottilia Ardeleanu

(20 nov. 2013)

Am vorbit despre “Tratamente pentru inimă”, despre Lira21, despre Amprente literare ş.a.


Omagiu de Ziua Naţională

Invitată fiind la o activitate dedicată Zilei Naţionale, susţinută la liceul din Năvodari, cu tema “Condiţia scriitorului năvodărean”, am vorbit şi despre Amprente literare, am vorbit şi despre Lira21 (am prezentat Poetica, menţionând numele Cristinei Ştefan), am vorbit şi despre “Tratamente pentru inimă”, volum colectiv de 6 autori, din care, întâmplarea a făcut ca o elevă să selecteze o poezie pe care a citit-o în faţa auditoriului. Poezia este chiar câştigătoarea Marelui premiu al concursului literar “POEZIE ŞI SUFLET” – noiembrie 2010, susţinut pe blogul personal, şi anume, poezia “voi pleca la tata”, a poetului Teodor Dume. Activitatea s-a desfăşurat pe 26 noiembrie 2011, şi a durat 2 ore. A fost o atmosferă destinsă şi distinsă. A existat interacţiune şi o atenţie surprinzătoare, având în vedere durata expunerii mele. Desigur, am surprins şi alte momente deosebite, acolo. Mi-a făcut plăcere să amintesc, fie şi numai pentru câteva momente, de frumosul volum de poezii de dragoste. Voi expune aici poemul, aşa cum a fost postat la data concursului:

teodor dume Says:
November 7, 2010 at 4:55 pm
voi pleca la tata
astăzi am mers mai mult
ca în toate zilele
venele sufocate de umbre
şi de multe alte lucruri
s-au încins
între timp mă gândesc
să scriu o scrisoare dar
nu ştiu cum să încep
ideile se detaşează
şi nu pot să inventez
nicio scuză
buzele îmi vibrează ca
aripa unui fluture prins în lumină
sunt multe lucruri pe care
vreau să le scriu
între două gânduri
cuvintele se transformă în toamnă
şi se rânduiesc adânc în mine
închid ochii şi respir
din plămâni ies aripi
nimic din ce-am văzut
nu există
nici tata şi totuşi
vreau să-i scriu
cerul şi-a rupt din margini
poteca e tot mai strâmtă
în oraşul din mine
nu mai suflă nici vântul
aerul trece dintr-o tăcere în alta
dar aştept până se termină toamna
e destul de lungă
tac şi mă uit
timpul muşcă din marginile trupului
ca dintr-o halcă sfâşiată
oricum nu mai contează
e târziu
sfârtec un gând şi
despic senzaţii
neputinţa de a scrie
mă face să las un mesaj
pentru singura parte care
lipseşte
nimic mai trist decât timpul oprit
între mâinile mele de copil
cuprind cerul
şi supus
pentru o clipă
tac
ca într-un joc
să nu-l trezesc pe tata
ştiu că mă simte
în urmă vin liniştile şoptind umbrei
doar în pieptul toamnei
respiră un greier
se aude
nu-mi pot opri teama
e prea mult pentru o zi în care
am uitat suferinţa
în mine
mă opresc pentru o clipă
şi privesc o icoană
emoţia intră adânc
mă chircesc şi ţip
până se sparge umbra
eu voi pleca la tata
teodor dume,
Felicit, cu această ocazie, pe toţi colaboratorii acestui volum!

La mulţi ani, tuturor, de Ziua Naţională şi succes pe mai departe!

Ottilia Ardeleanu

(28 nov. 2011)