Prietenii mei: Teodor Dume – omagiu lui Adrian Păunescu

cu simţurile descătuşate
spre cer suie
copacul din mine

cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agăţat de o lumină
vreau să rostesc: viaţă
cuvintele ard
şi flacăra mută
se stinge în semn de iertare

…şi iată-mă alunecând adânc
în liniştea lucrurilor

***

Adriane, sunt versurile de suflet dăruite, la Felix, în vara lui 1978, vara în care ai plâns…

*tinere, sunt doar o iluzie pe pământ*, aşa mi-ai spus.

să ai linişte acolo unde eşti şi să veghezi mereu asupra cuvântului!


6 Responses to “Prietenii mei: Teodor Dume – omagiu lui Adrian Păunescu”

  1. teodor dume Says:

    nicio pasăre
    în cireşul desfrunzit –
    sfârşit de toamnă

  2. poezieromaneasca Says:

    Teo, le voi posta pe pagina principală după terminarea concursului.

    Mulţumesc pentru acest frumos haiku.

  3. stas1973 Says:

    Aşa e,intrăm în iarnă mai desfrunziţi cu o frunză,părăsiţi de încă o pasăre,în suflet -mai frig fără focul ce tocmai s-a stins.
    Să sperăm că vor mai veni primăveri.
    Dumnezeu să-l ierte.

  4. poezieromaneasca Says:

    Mulţumesc, Victor pentru prezenţă şi pentru gânduri.

    Dumnezeu să-l ierte!

  5. I.B. Says:

    Frumos poemul. Parcă potrivit vremurilor.

  6. Ottilia Ardeleanu Says:

    Liviu, da, este un poem frumos. Teo a avut amabilitatea să-l posteze şi aici.


Welcome

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: