cerului deasupra

de Ecaterina Bargan 

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

într-un moment trebuie să cedăm, să renunţăm
la ceea ce iubim, să ne întoarcem la începuturi.
luptăm pentru a supravieţui
dar nu supravieţuim pentru a lupta.
uscăciunile caută apă, întunericul cerşeşte lumină.
pentru că aşa se întîmplă de obicei,
da, există aşa excepţii.

pentru că putem ocoli misterul, dar nu ne putem ascunde.
păşim prin aceleaşi capcane şi nici măcar
nu ne uităm în urmă.
există minuni, cum se întîmplă naşterea unui copil,
şansa evadării, primul cuvînt rostit.
ne privim dintr-o parte,
ca pe nişte străini. nu ne mai recunoaştem.

oglinda nouă de pe perete nu aduce mai multă deschidere,
nici măcar iluzia unei continuări.
poate
acesta-i sfîrşitul sau poate
doar un început.