ca şi când soarele s-ar elibera dintr-un strop

o mulţime de insecte
lumea
pişcă degeaba te fereşti
apare de oriunde
se înfige şi trage setos
licoarea rubinie

o tolbă de venin cerul
stropeşte cu substanţe
nimicitoare natura asta
astmatică
respiraţia se îngreunează
până la sufocare

inhalezi
aerul prin care aceste fiinţe se frământă
fiecare cu zborul ei
ori căderea

te doare

tuşeşti din piept disperi până la
tubul de oxigen
firul de pai altădată
ţinut în colţul buzelor fresh sărutate

raluri
în plămânii tăi
se odihneşte moartea

de-ar fi iubirea

flaconul acesta vital
de care am devenit dependenţi

Ottilia Ardeleanu

(27-28 iunie 2014)

mare vânătoreasă

moartea e o săgeată
sărită din arc
locuieşte o tolbă
niciodată singură
ascute săgeţi
rezervă
pentru zile negre
moartea are şi ea un suflet
moartea are şi ea dorinţe
moartea are şi ea ambiţii
moartea are şi ea o ţintă

fiecare are
o tolbă în spate

Ottilia Ardeleanu

(22 oct. 2013)