e noapte şi sunt cu toţii la program

toţi bărbaţii rezistă
în fumurile ei
în emanaţiile de ce-i poate pielea
devin colerici ori sangvinici
când începe să facă striptis
toţi sunt cu ochii pe ea
pe sânii ei plini
pe ochii ei coniac
pe braţele întinse tejghele
pe coapsele ei printre care
se poticnesc
şi o arată cu degetul şi o ating
ridică din sprâncene exclamă
se ridică şi cad înapoi
îmbrăţişează ce apucă
uneori ei pe ei
se dezmeticesc abia când
aerul trepidează
şi ea se dezbracă nebuna
de fiecare obiect până
rămâne goală până
rămâne devastator de singură
ca o lume din care
au dispărut toţi
bărbaţii

(8 feb. 2012)
aceasta este o dedicaţie din partea unui coleg de cenaclu. mulţumesc mult!