nu poţi opri

dragostea cum ai tăia
panglica la trecerea pragului unei
clădiri somptuoase
acele curiozităţi
te atrag mai departe
tot mai adânc
între pereţi roşii
semne vitale
peste tâmple cu flori
timpul socoteşte
gânduri pe care nu
le pot scrie aşa cum
pe placa inaugurală

jumătate de
inimă tu jumătate
eu o mare
deschidere

lumea să mai şi
aplaude

Ottilia Ardeleanu

(14 iunie 2012)

and… for me this:

“The best way to become acquainted with a subject is to write a book about it.” – Benjamin Disraeli

one way ticket

ne-am îmbrăcat bine
ca pentru o călătorie
spontană

prin ferestrele deschise cumva
clandestin
un cleşte a făcut zorzoane în jur

l-a ţinut cu tâmplele în jos
ca să viscolească
peste aşezarea îngrămădită
între fălcile muntelui
ca o halcă de săturat sălbăticia

din câte uşi ar fi putut nimeri
s-a oprit tocmai aici să colinde
unde nu mai arde niciun foc
doar cenuşă de nori tolăniţi
pe coapsele unei lăuze

fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători

în fond asta suntem
până la urmă ieşim toţi de aici
buimaci

ne trezim dincolo
ca noi

Ottilia Ardeleanu

(3 ian. 2011)