cum stau chiar pe ea întreb domnul meu

te-ai gândit mult când ţi-ai smuls o coastă
ai calculat bine la care dintre ele este cel mai nimerit să renunţi ca să fiu ceea ce vrei
ţi-ai prevăzut suferinţa multiplicată anume să prindă locul hotărât naşterii mele
te-ai rugat să fiu demnă de sacrifiul tău când îţi voi apărea în trup desăvârşit cu act de renunţare la bunul personal
m-ai cultivat cu alesele tale cuvinte mi-ai arătat drumul spre tot ce însemni ai fost luminos cât ar fi trebuit
mi-ai ţinut de dragoste până la tine
m-ai făcut femeia ta până în cele mai adânci lucruri
m-ai retuşat la vreme acolo unde nu ai rotunjit la deliciu formele
m-ai păzit de pietre de şarpe de iude
m-ai dus în Biblia mi-ai arătat cum
să fac pas printre lumi cum
se trece cu grijă
te-ai străduit până la capăt

omule altfel
de ce m-ai ales

Ottilia Ardeleanu

(5 ian. 2014)

poem cu o mamă

mamă de la ultima noastră întâlnire
câte crime a mai făcut
umanitatea încerc să regăsesc
aiurea cu mâinile în buzunare lumea
mă respinge nu sunt lesbi
dacă mă întrebi sunt un adevărat gipies
cunosc toate locurile în care oamenii
fac politică de plictiseală ori
fără argumente se ceartă pe nimic
toţi sunt buni teoretic şi eu
fumez orice poveste în foiţă de viaţă
şi mi-e rău cât de halucinantă poate să fie

mamă dar nu ştiu ce au toţi cu mine de la
ultima noastră întâlnire sângerez orice suferinţă
privită în ochii aproapelui pe care-l iubesc liber
uneori mă înec într-atâta libertate şi regret că
nu am învăţat să înot la timp

mamă nici nu ştii cât de bine e să rătăceşti pe ţărm şi
singurătatea să ţi se pară cea mai frumoasă cochilie
în care soarele de februarie mai face uneori focul

Ottilia Ardeleanu

(23 feb. 2013)

un fel de urgenţă

stau în singurătatea mea
ca într-o rezervă de spital
nimeni nu intră
cui i-ar păsa de un bolnav
beteag de fericire
dependent de un pat
de suferinţă
conectat anemic la viaţă

fixez ploaia în plastic
la fel de monotonă
măcar ea urmăreşte
o speranţă

trece prin venele mele
pe nesimţite

cineva în acel alb
mincinos
îmi scrie într-un registru
grav

ţi-aş spune
să nu mă cauţi
e contagioasă

(20 dec. 2011)