imaginalis

eu şi oglinda
atât
într-un spaţiu restrâns
nevoia de a cunoaşte
omul din faţă
nu ar exista fără să-l privesc
îi întind mâna face la fel
insist pe curburi şi
încreţiri simte aceeaşi durere
reflectă sufletul meu
adăugare spaţiului dintre
perete şi viaţă o substanţă
fără de care nu m-aş fi prelungit
într-o alta am privilegiul
să contemplu o viziune încărcată
negativ orice vapor se transformă în
lacrimi evidenţele devin
inefabil orice gest translucid ca şi când
aş locui simultan două spaţii mă
plimb din unul în altul
succedaneu de
înger

Ottilia Ardeleanu

(21 august 2012)