granule de nisip

întunericul vine din aripi de vultur
mă face cât o mierlă speriată într-o spărtură de
timp misogin aşezat în faţa unei femei
la curbura unui cer frânt de sentimente

firul ierbii abstrus derivează cu argumente tăcerea
voaluri-voaluri de mireasă acoperişuri înzăpezite

peltic vântul coboară puntea în ovaţiile mării

tentată să te situez aşa de aproape înalţ
o cazemată de scoici în jurul cuvintelor tale
care se poartă aşa de călduros cu mine

mi-ar plăcea să le întredeschid
zorii să cultiv literă
cu literă mare această dragoste

nescontată

Ottilia Ardeleanu

(26 iulie 2013)

simfonie concertantă

ascult îndelung marea
se revarsă din trompe de elefanţi
ivorie şi neastâmpărată
te caut prin suflul marin
de nicăieri vine o muzică salină
se apropie mult de sufletul meu harfă
ciupită cu degete de briză mi se pare că
eşti tu împarţi lumea în două
noi şi nu mai contează
braţele tale fac diferenţa
dincolo de spume şi atoli
ochii lui dumnezeu
blânzi se plimbă pe ochii mei
două iole albastre au tresărit
lasă e lângă tine dar nu-l vezi
şi dispar în vreme ce
îmi smulg scoici din piele
ca şi când te-aş scoate
din inimă

Ottilia Ardeleanu

(10 iunie 2012)