citeşte

ziua noaptea duminica în post ori după slujbe
pe water closet când te-apucă forfota
politică ideea că ai putea depăşi ca-n filme
de faţă cu mama cu prietenii
cu profii care au picat examenele şi
nu cred că se mai pot ridica la nivelul vreunui olimpic
în timp ce taximetristul spre gara de nord
bârfeşte pe nu ştiu care dr. vaietându-se de bani şi nu
de călcarea pe cadavrul lui hippocrate
înfăşurat ca o mumie în jurământul lui
în metrou printre şuierături şi câteva
vocalize ale unor specialişti în fraierit
în vacanţă pe grebeni ori în vreo grotă
unde emoţiile n-au aer
când cercetezi geografia trupului
pământesc dintr-un nautilus închipuit

pe-ascuns
de şefi când toţi se agită că nu merge netul iar
tu te prefaci preocupată cu gestiunea
sentimentelor dă-le hrană cu geamul deschis
să se audă cum pocnesc florile

în consiliul de administraţie în timp ce se ia
cea mai proastă decizie

citeşte în poziţia fecundă

şi eu pe scara socială atât de
rece cheia de gât până venea mama
de unde venea

mă tot trimitea bunică-mea


când se lumina bunica avea o vorbă cu mine
urcă tu pe scară şi adună cireşe
găseam mereu alte perechi şi mai dulci până spre vârf
urcă tu pe scară în pătul de umple târna
cum se mai zgâia mironosiţa de cu seară printre ştiuleţii noştri
urcă tu scara şi vezi de s-au ouat găinile-alea
că vine toma acuşi de la câmp înfometat şi
fereşte-ne doamne de graba lui

am urcat în fiecare zi până unde se putea
bunica avea cuvinte prea rugătoare

câtă vreme am fost sus-sus
mai că înţeleg

Ottilia Ardeleanu

(30 iulie 2013)

and… for me this:
“I love being a writer. What I can’t stand is the paperwork.” – Peter De Vries

un alt fel de scară

să vopsesc o zebră
până la cer mi-am zis
şi i-am şoptit
la ureche el a scuturat
aripile un loc de trecere
dincolo mi-am asigurat
un semafor ar fi nimerit
pentru traficul intens
pe timp de viaţă
mă tem mai mult să nu
se întâmple ceva
cu dumnezeu
când va voi să vadă
cum
o mai duc

Ottilia Ardeleanu

(20 aug. 2012)