totdeauna bolnav
i se face transfuzie
de iubire
de tristeţe
de singurătate
de dumnezeu
câţi donatori
şi-au întins braţul pentru
vitalitatea sa
sângele lui nu e al lui
sângele lui este din oameni care
îi străbat celulele
în felul acela
fatal
aşa curge prin el viaţa
fiecărui suferind
infestat cu
poezie
Ottilia Ardeleanu
(2 martie 2013)
cum omoram orizontul
cu pietre
dădeam printre crengile unui dud înalt
până la răscrucea soarelui cu luna
îl asaltam cu praştiile
trosneau în noduri
ţipete de păsări
cu gurile căscate aruncam şi
hainele căpătau mici stropi de sânge
el se târa prin ochii noştri răniţi
rumenind aerul
dar nu voia să ne cadă
la picioare
din umeri
în umeri ca o prăjină
lungeam braţele şi
îl rostogoleam
pe nisipul cu tălpi
de copil
(20 septembrie 2011)
