deloc o simplă întâmplare de Ottilia Ardeleanu

într-o zi m-am prăbuşit
cum ai dărâma o biserică
şi clopotul zvâcneşte
cu buza spartă

Îl credeam răstignit în oasele mele
dar aşeza cărămidă peste
mângâieri

m-a ridicat ca pe Cruce
în mijlocul oamenilor care
mă priveau cumva

atât de mare Dumnezeu
poate încăpea
în genunchiul meu stâng

sunt ceva ani de când
restaurează

(23 iunie 2011)