cădere uniformă

ninge spăşit cu psalmi peste viaţă
îngăduitor
alarmant de invariabil
nesfârşit
uite
cupola de sfinţi
un iglu cu suflete

ninge umil muncă şi muncă
muşuroitul păcatelor
purificare

între noi este prea multă zăpadă
schimnicie şi un frig dezmăţat
pustiu fără pată
care strânge

planturoşii urşi încolonaţi
urlă tăcerea din gâturi albe
destinul meu sub avalanşă
învaţă căderea cu îngerii
umbrele de fulgi

Ottilia Ardeleanu – 29 octombrie 2011

pe şine vine toamna de Ottilia Ardeleanu


din scoarţa unui copac
îmi aud inima
o ciocănitoare
încrustează nume

cerul a prins o plasă de
frunze se zbat
de parcă de disperarea lor îmi arde

trece trenul de opt sau
în orice caz
norii sunt de fum

îmi vine să ascult chiar acum
cântecul greierilor
dar în lumina lunii nu mai roiesc
decât gândurile mele
într-un pustiu cât
un felinar
ruginit

(6 sept. 2011)