de iubire de timp de zei

s-a aşezat lângă mine în cursa
pentru lucruri frumos ticluite
maşina e veche de când lumea
singura cu autosugestie
fiecare a urcat măcar o dată
pentru cel mai scurt itinerar de
viaţă a împărţit priviri aerul
tras pe nări până la halucinare
cuvinte în atâtea tonalităţi
citite în expresii virile
poveste lângă poveste
în pătrăţica lui nimic nu-i mai aparţine
gândurile tuturor ca nişte seringi
hrănite cu sânge şi istorii de carne
călătoresc fără să coboare dinlăuntru

stă lângă mine pe locul liber din
suflet la fereastră viaţa
se derulează 4×4
nu apucăm să vizităm piramide
zeii au împietrit aşteptându-ne
ar fi atâtea dune de cunoscut
în fiecare

timpul se ciunteşte când intri în
fericire luxuriantă aşezare
mereu expusă la tsunami
se amestecă printre
celelalte lucruri de nămol
debarcaderul dispare cu
buna dispoziţie muzica râsetele
halbe de bere ajung valuri pe ţărm

întotdeauna mi se pare că
am mai trecut pe aici
totul mi-e cunoscut
maşina asta model unic
special pentru mine el
conduce imprudent la viteza aia
îmi pierd capul sentimentele tind
să iasă din mine

omul acesta cărunt îmi citeşte în
palmă drumul nu mă uită
singură în maşina antică

o izbitură şi lumea ajunge un
praf de stele

Ottilia Ardeleanu

(15 ian. 2013)

bagă de seamă

ele vin în lungul serii
printre pleoape
cu o tablă de şah
pe fruntea mea
se mută dintr-o celulă în alta
într-o direcţie pândită
îmi oferă şansa unui arbitraj onest
la un mat se încheie
de partea albelor vin alte găşti
curse prăfuite pe fruntea mea un
bulevard cu palmieri sensuri
şi afişe cu picioare lungi
accidente câte morţi
mi-au trecut pe
dinainte
de cristos piramide întregi
niciun nume ratat
dimineaţa cânepiu se întorc unele
de prin baruri parcuri case
de toleranţă fruntea mi se clatină
lună în coadă de peşte
tâmple se zbat (i)ele
se destrăbălează
pe unde apucă
dezordine perfectă
furioasă scapăr ochii de o
dimineaţă
nimeni
în(_)jur

Ottilia Ardeleanu

(6 iunie 2012)

and… for me this:

“The scariest moment is always just before you start.” Stephen King